Lider si delir

O intamplare banala din copilarie a fost primul contact constient cu un lider de grup.

Imi aduc aminte vag un decor mirific, intr-o iarna de poveste in fata blocului din micul oras. Eram vreo 7-8 prichindei, impartiti in 2 echipe si construiam cu spor cazemate pentru marea batalie cu bulgari de zapada ce avea sa vina. Miza jocului – arunci cu bulgari pana darami cazemata echipei adversare. Simplu, nu-i asa?

In realitate numai echipa ce avea o organizare foarte buna reusea sa castige. Cazemata trebuia sa fie trainica, bulgarii de zapada temeinici si, in plus, trebuia sa intuiesti punctele slabe ale dusmanului – unde anume sa lovesti pentru a darama zidul adversar mai usor si cu mai putine resurse  (numarul bulgarilor de zapada era egal pentru ambele echipe). Cand toate elementele au fost gata, am strigat cu totii in cor:

„PE LOCUUUUUURI, FITI GATAAAAAAAAAAAAAAAA, STAAAAAAAAAAART!”

bataie-cu-bulgari

Si marea batalie a inceput! Bulgarii zburau dintr-o parte in alta cu viteza gandului, intr-o veselie sincera si fara griji. In secunda numarul 2 obiectivul general devenise lovirea adversarului, caci ce putea fi mai amuzant decat sa nimeresti pe cineva direct in fata cu un bulgare de zapada? Rasete, bucurie nevinovata, strigate de durere, galagie. Dintr-o data, in toata nebunia generala, aud un strigat disperat din partea unei fete din echipa: „NU IROSITI BULGARII! NU IROSITI BULGARII! NEBUNILOR, TREBUIE SA DARAMAM CAZEMATA SI VOI IROSITI BULGARII! 

Evident ca nu o bagat-o nimeni in seama, veselia fiind prea mare insa strigatul acela mi-a ramas in minte: „Nu irositi bulgarii” Ea, fiind mai mare cu vreo 2-3 ani, si-a dat seama ca uitasem obiectivul initial si iroseam resurse fara rost. A incercat sa preia fraiele, sa devina liderul grupului pentru ca noi sa castigam jocul. O incercare nereusita pentru ca intervenise prea tarziu. Era mult prea amuzant sa incerc sa o lovesc pe Dana cu un bulgare de zapada si nici ca mi-ar mai fi pasat de cazemata celorlalti.

Pornind de la aceasta mica intamplare cu urme evidente de nostalgie, voi incerca sa definesc cateva elemente ce definesc un lider:

1. Un lider are o viziune clara, inca de la inceputul jocului. Un lider se formeaza prin emiterea unei idei, expunerea acesteia intr-un mod neechivoc catre membrii echipei, acestia din urma acceptand in unanimitate ideea respectiva ca fiind universal valabila. Viziunea clara despre cum vom  atinge obiectivul propus este atuul incontestabil  al unui lider. El nu se abate de la drum iar grijile, framantarile, frustrarile nu sunt exprimate public. El detine solutia salvatoare si adevarul absolut. Simpla prezenta a liderului devine garantul drumului spre succes.

2. Statutul de lider se castiga, niciodata nu se impune. In cadrul unui grup, liderul este remarcat de catre membrii acestuia inca din primele momente. El devine alesul intr-un mod natural, simplu. De exemplu, in cadrul unei organizatii, se intampla de multe ori ca seful impus sa nu coincinda cu liderul ales. In cazul in care seful este intelept si permite membrilor echipei sa fie condusi informal de catre lider, organizatia respectiva va avea succes.

3. Principala calitate a unui lider este pasiunea. Nu trebuie sa fie cel mai carismatic, extrovertit, vesel sau cool personaj din grup. El este insa cel ce vorbeste cu o pasiune mistuitoare si, cel mai important, este cel care are abilitatea de a insufla aceasta pasiune si membrilor echipei printr-un discurs exceptional, memorabil.

4. Liderul isi asuma responsabilitatea pentru esec si imparte succesul cu echipa. Frica de a gresi, de a fi infrans este probabil principala cauza a esecului. „Ti-am spus eu!” nu face parte din vocabularul unui lider. El este cel ce are abilitatea de a asigura membrii echipei ca frica nu face parte din joc. Esecul este oricum relativ.

5. Liderul este un mentor, nu un model spre care aspiri. Un lider nu isi modeleaza coechipierii dupa chipul si asemanarea sa. Diversitatea in cadrul grupului este incurajata, aptitudinele fiecaruia sunt identificate si dezvoltate. Defectele sunt indreptate prin atribuirea acelor roluri ce vor minimiza riscul expunerii imperfectiunilor.

Liderul nu este intotdeauna un personaj pozitiv si nicidecum unul nesupus greselii. La final insa, greseala nu conteaza ci dimpotriva, este iartata si justificata de catre membrii echipei. Mi-as fi dorit sa am sansa de a fi martor la o dezbatere organizata de Socrates, sa inteleg mecanismele prin care Stefan cel Mare isi convingea razesii sa lupte impotriva Imperiului Otoman, sa-l vad pe Napoleon pe campul de lupta, pe Abraham Lincoln schimband mentalitatea Statelor Unite, pe Gandhi predicand despre rezistenta pasnica sau pe Dalai Lama spunand:

Fericirea nu este ceva de-a gata. Este rezultatul propriilor actiuni.

Sursa Foto: Dreamstime.com

Andreea Palici

Indragostita de marketing, pasionata de analize si de atingerea obiectivelor, cu o personalitate expansiva si o veselie molipsitoare. In timpul liber, sotie si fiica iubitoare.

You may also like...

2 Responses

  1. balanka spune:

    :))))))))))))))))))) trebuie sa imi amintesti cine a incercat sa se impuna ca si liderul vostru ca nu imi mai amintesc cu exactitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.