Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

cand-cresti-mare

Cand incepi sa fii constient de propria-ti persoana, incep si framantarile timide despre viitor. In cazul fericit, aceste ganduri sunt din ce in mai intense pe masura ce te maturizezi. In viziunea mea, exista 2 tipuri de oameni:

  1. Cei putini si norocosi, ce au o vocatie clara. Medici, pictori, cantareti. Oameni cu o pasiune bine definita, ce cresc avand un singur gand: „Cand voi fi mare, eu voi fi ASTA”. Ii admir caci au un obiectiv de mici  si obtin satisfactia visului implinit devreme.
  2. Cei mai putin norocosi, dar multi, a caror soarta este stabilita pe parcurs. Imi este greu sa cred ca unde esti acum face parte dintr-un plan pe termen lung. Termini liceul, te inscrii la facultate si de aici incepe drumul.

Sa va spun cum a fost in cazul meu.

M-am inscris la facultate  avand in gand sa devin, candva in viitor, Director intr-o Banca de Renume. Am ales astfel pentru ca imi placeau stiintele exacte, m-am jucat de-a casierul clasei ani de-a randul si parea o profesie respectabila. Nu ma poti contrazice, asa-i? In secundar planuiam sa ma angajez, pentru un ban in plus, imediat ce ma obisnuiam cu noua viata de student.

Am fost pe rand Demo Sales Expert pentru imprimantele Epson (o denumire sofisticata pentru un promoter) , Assistant  Manager (o alta denumire sofisticata pentru pozitia de secretara) si apoi Media Planner. Ulterior am devenit Brand Manager si iata ca mi-am gasit drumul in viata. M-am indragostit de marketing si mi-am descoperit vocatia. Am petrecut 1 an si 2 luni in Smart Point (full service advertising agency), 6 ani si jumatate in Studio Moderna (companie marketing direct, lider de piata in Romania pe mai multe segmente) iar de un an si cateva luni lucrez pentru Niran Co Products (distribuitor oficial pentru 20 de branduri de lux, categoria cosmetice si parfumuri)

Dar cum ramane cu primul vis? Ce nu a mers bine? A fost un plan incoerent? Pai sa analizam:

  • La inceput, cand nu aveam cine-stie-ce experienta, am aplicat pentru cateva pozitii in banca. Nu am fost niciodata chemata la un simplu interviu.
  • Mai tarziu, cand acumulasem ceva experienta, mi s-a oferit sansa de a construi un brand, alaturi de o echipa fantastica. Eram nebuna sa nu accept. Un nou vis prindea contur – voiam sa revolutionam modul in care romanii se odihnesc, prin Dormeo.  Dupa 6 ani de munca sustinuta, cu rezultatele foarte bune, cine se mai putea gandi la primul vis? Devenise o amintire.
  • Acum stiu ce vreau sa fac. Sunt sigura pe mine si am un plan coerent.

Asadar, eu faceam parte din cea de-a doua categorie: cei mai putin norocosi dar multi, a caror soarta este stabilita pe parcurs. Acum, dupa 8 ani de cand lucrez, pot spune cu mandrie si eu: „Cand o sa fiu mare, voi fi expert in MARKETING”. Si uite asa, ma promovez singura, ca doar e blogul meu 🙂 , in prima categorie, a celor putini si norocosi, ce si-au gasit vocatia.

Daca te regasesti si tu in povestioara de mai sus, opreste-te o clipa si gandeste-te la profesia ta; incearca sa ignori orice frustrare legata de companie, de colegi. Fii onest si nu te pacali singur! Acum raspunde sincer la intrebarea: ” Stii ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”

  • Daca da, felicitari! Mergi pe drumul tau,  invata in continuare, perfectioneaza-te, lupta sa devii expert si striga tare, cu mandrie: MI-AM GASIT VOCATIA!
  • Daca nu, fugi repede la seful tau si DA-TI DEMISIA!

Bine glumesc, nu-ti da demisia ca un apucat, dar macar gandeste-te serios la viitorul tau.

Articol adresat persoanelor intre 25 si 35 de ani. Pentru cei mai mici, e prea devreme; pentru cei mai mari este prea tarziu…sau nu neaparat 🙂

Sursa foto: Dreamstime.com

Andreea Palici

Indragostita de marketing, pasionata de analize si de atingerea obiectivelor, cu o personalitate expansiva si o veselie molipsitoare. In timpul liber, sotie si fiica iubitoare.

You may also like...

2 Responses

  1. Stefan Elena Cristiana spune:

    Mi-am regasit vocatia si am dat fuga la seful meu pentru a-mi da demisia 🙂
    Eu fac parte din cea de-a treia categorie : din cei putini si norocosi care si-au gasit de mici vocatia , dar care pe parcurs s-au pierdut, au urmat ceva scoli din cu totul si cu totul alt domeniu, au lucrat si au castigat ceva experienta in alte cateva domenii si care la varsta de 30 de ani s-au trezit ca vor sa isi urmeze visul avut inca din copilarie. So, my dear Andreea, please wish me luck!

    • Cris we are very proud! Sa nu iti faci griji, este o alegere minunata pentru tine! Nu stiu daca exista lucru mai frumos din punct de vedere profesional decat sa lucrezi pentru tine, implinindu-ti visul de mic copil 🙂 BRAVOOOOOO!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.