Bucura-te de raul meu sau povestea creditelor in CHF

Voi relata in continuare, fara resentimente si pe un ton cat pot de obiectiv, povestea noastra de „oameni patiti” in scandalul creditarii in CHF. Scriu acest articol pentru a sustine o cauza, pentru a explica celor ce acuza care este „partea cealalta a povestii” si mai ales pentru ca, in ultimele zile, asistam la un „spectacol prost regizat” de autoritati.

Marturisesc: am ramas foarte neplacut surprinsa cand am primit reactii negative si acuzatii nefondate din partea unor persoane ce nu au legatura cu subiectul, alimentate prin declaratiile autoritatilor contradictorii, neargumentate, de-a dreptul tembele cateodata. Astfel, am considerat oportun sa explic, pe larg si fara a fi intrerupta, intreaga poveste. Sper sa aveti rabdare sa cititi, va avertizez ca este un articol destul de lung dar usor de parcus 🙂

INCEPUTUL

Prin 2007 – 2008 totul parea ca este simplu si ca nimic rau nu se va intampla vreodata. Aveam 22 de ani, eram casatorita de cateva luni, atat eu cat si sotul meu eram la inceput de cariera, construind premise solide pentru un viitor frumos. Tocmai ce terminasem facultatea, stateam cu chirie intr-un apartament cu 2 camere si ne gandeam ce sa facem mai departe.

tineri-cu-credite-chf

Pentru noi, 2 tineri la inceput de drum, sa inchiriem un apartament cu 2 camere era un lux. Un lux pe care ni-l permiteam pentru ca aveam o gazda minunata si foarte intelegatoare, ce ne-a ingaduit initial sa-i ocupam apartamentul contra unei chirii de numai 900 lei.

Pentru cei ce nu isi mai aduc aminte, cu 900 de lei inchiriai prin 2007 cel mult o garsoniera prin Ferentari – dar noi am avut noroc cu doamna Viorica. Aceasta situatie trebuia sa fie mentinuta pana la nunta, ca o derogare din partea gazdei, avand in vedere cheltuielile generate de marele eveniment.

INTRIGA

Ca orice cuplu tanar, incepusem sa strangem lucruri personale – electrocasnice, mici piese de mobilier, diverse obiecte decorative – pentru ca voiam sa locuim intr-un spatiu primitor, vesel, unde sa ne simtim „acasa” si nu „intr-o casa”.

Desi apartamentul era intr-o zona buna, conditiile nu erau cele mai reusite – fusese sediu de firma, avea gresie in toate camerele, iar deasupra patului in dormitor aveam un tablou cu pisici pe care proprietara ne-a rugat sa nu-l dam jos (si recunosc, nu sunt fanul cel mai inrait al pisicilor 🙂 ). Sa renovam locuinta gazdei nu era asadar o solutie si uite asa am inceput sa cochetam cu ideea de a cumpara un apartament al nostru.

La inceput timid, ne-am uitat pe ceva oferte imobiliare, am trimis cateva emailuri catre brokerii de credite. Nu luasem o decizie ferma, dar urmaream atent piata. Apoi, prin noiembrie 2007, la cateva luni dupa nunta, gazda noastra ne-a spus ca ar fi cazul sa-i platim si noi chirie „macar cat se ia pe o garsoniera” si anume 1.350 lei.

Atunci gandul nostru parca a prins aripi si mai tare si am luat o decizie: era cazul sa ne cumparam un apartament.

DESFASURAREA ACTIUNII

In simularile brokerilor de credit, rata lunara pornea de pe la 1 500 lei dar mai toti cereau un avans de 15% – 20% din valoarea imobilului ( o norma impusa de BNR – solicitarea unui avans). Nu aveam acesti bani si ne gandeam la solutii alternative.

Apoi a venit un email de la Credit Europe Bank.

Aveau un produs ce ne-a convins printr-un simplu fapt: avansul solicitat era de numai de 5% si se  oferea o perioada de gratie de pana la 4 ani, perioada in care plateai o suma diminuata.

Aici va permit sa-mi spuneti ca nu am luat cea mai buna decizie.

In apararea noastra, nu pot spune decat ca eram tineri, increderea in viitor era la cote inalte si ca, printr-o serie de imprejurari, am gasit un apartament ce reprezenta „un deal bun” pentru 2007. Asa ca, privind inapoi nu am sa ma felicit pentru decizie, dar nici nu voi alege sa traiesc in regret. Inca suntem tineri iar increderea in viitor a ramas la cote inalte.  🙂

Sa revenim la banca…. S-a adus in discutie moneda in care se va face imprumutul. Vreau sa mentionez  de la inceput faptul ca, la vremea respectiva, creditele in lei erau foarte scumpe. Dobanzile de referinta in decembrie 2007, pentru o perioada de 6 luni erau urmatoarele:

  • ROBOR (RON) 8.53%
  • EURIBOR (EURO) 4.1%
  • LIBOR (CHF)  2.6%

Pentru cei ce nu stiu, mecanismul muuuult simplificat este urmatorul:

  • banca imprumuta bani de pe pietele internationale cu o anumita dobanda
  • media acestor dobanzi formeaza indicii de referinta de mai sus, in functie de moneda imprumutata
  • banca vinde clientilor banii obtinuti din imprumuturi cu un anumit cost, ce se regaseste de obicei in contractele de credit sub forma unui procent. De exemplu „ROBOR 6M +4.5%” traducem prin dobanda pe care ar plati-o banca daca s-ar imprumuta de pe pietele internationale (sau de la o alta banca) plus o marja, castigul bancii, 4.5% aplicat anual la soldul creditului.

Demonstrativ, hai sa facem un calcul  pentru un imprumut ipotetic contractat la data de 1.12.2007, pe 30 de ani, in valoare de 300.000 lei sau 86.083 Euro sau 142.180 CHF. Am luat in calcul cursul oficial de la data de 1.12.2007, indicii de referinta de mai sus plus o marja a bancii de 4.5% (in realitate platim si fel de fel de comisioane iar media este pe la 7% dar…sa pastram un calcul simplu).

Asadar, pentru suma imprumutata de 300 000 lei, ce se apropie de valoarea unui apartament cu 2 camere in anul 2007, rata lunara era de aproximativ:

  • 3.326 lei – daca imprumutai in lei
  • 2.328 lei, adica 668 euro la cursul de la 1.12.2007 (1 euro = 3.485 lei) – daca imprumutai Euro
  • 2.016 lei adica 955 CHF la cursul de la 1.12.2007 (1 CHF = 2.11 lei) – daca imprumutai CHF

Imprumutul in lei era exclus din start din motive lesne de inteles. Pentru a nu lasa loc de comentarii rautacioase, sa si explic:

1. Pentru ca un credit in lei sa devina mai avantajos in comparatie cu celelalte 2 monede, in conditiile pastrarii indicelui de dobanda constant, cursul de schimb trebuia sa urce la peste 4.95 lei / euro (+42%), respectiv peste 3.47 lei / CHF (+64%).

2. Gradul de indatorare maxim permis de BNR era, daca nu ma insel, undeva pe la 70%. Adica venitul unei familii, pentru a imprumuta suma de mai sus, trebuia sa fie de minim  4.750 lei pentru creditare in lei, 3 325 lei pentru creditare in Euro respectiv 2.880 lei pentru creditare in CHF. Din aceasta cauza multi nu s-au incadrat decat pentru credite in CHF. Nu a fost cazul nostru, dar am vrut sa explic si acest aspect intens mediatizat.

Ok, urma sa alegem intre Euro si CHF caci simularile in lei erau oferite demonstrativ, pentru a dovedi cat de avantajos era sa te imprumuti intr-o moneda straina.

Ne-am intrebat, ca orice om normal, ce moneda este mai putin riscanta din punct de vedere volatilitate. Graficele celor 2, relativ la leul nostru, erau aproape identice. (peste ani mi-am dat seama ca nu avea cum sa fie altfel avand in vedere ca francul elvetian nu este o moneda ce se tranzactioneaza liber in Romania, BNR-ul stabilind cursul Ron / CHF in functie de Ron / Euro in Romania si Euro / CHF pe piata internationala).

Cum am luat noi DECIZIA:

  1. Am verificat cursul celor 2 monede in ultimii 5-6 ani. Nu am identificat diferente de risc intre Euro si CHF, urmau acelasi trend. 
  2. Am calculat care ar fi cresterea maxima de curs pe care am reusi sa o suportam, fara sa reprezinte o problema majora in bugetul familiei (am zis noi ca undeva intre 20 % si 30% ar fi suportabil si chiar daca urcam spre 50% nu intram in insolventa). Simularile Euro vs CHF nu difereau decat prin procentul de crestere.
  3. Am intrebat banca. Aici balanta a inclinat clar catre CHF. Am primit asigurari ca este cea mai avantajoasa oferta existenta pe piata. Apoi ni s-a explicat ca economia Elvetiei este una dintre cele mai stabile la nivel mondial. Istoric vorbind, politica Elvetiei a avut la baza principiul de neutralitate si astfel evenimentele internationale au avut repercusiuni minore asupra acestei tari, de unde rezulta si un risc minim pe care ni-l asumam. Avea sens explicatia …

Eee…si uite asa, tinand cont de cele 3 puncte de mai sus si gandindu-ne cat de frumos si bine va fi sa avem casuta noastra, am luat decizia de a imprumuta contravaloarea a 90 000 de Euro, in CHF, semnand un contract pe o perioada de 30 de ani. 

Contractele de credit in aceea perioada erau standard (sper ca acum s-au mai schimbat lucrurile!!!), transmise clientului in ziua semnarii, fara posibilitate de negociere. De fapt, conceptul de negociere nu exista pe atunci. Numai cei ce cunosteau foarte bine sistemul au reusit sa negocieze unele clauze. Dar cunosc multe persoane, angajati ai bancilor, ce au semnat aceleasi contracte standard.

ANII AU TRECUT….

Lumea a trecut printr-o degringolada financiara, francul s-a transformat in moneda de refugiu (pentru ca da, economia Elvetiei este stabila si statutul neutru ii ofera incredere sporita in fata investitorilor – rationamentul domnisoarei ofiter de credite a fost corect, dar nu a fost expus pana la capat). Astfel, cererea pentru franci a crescut vertiginos iar rezultatul a fost o apreciere considerabila pe piata internationala. Concomitent, leul romanesc s-a depreciat in raport cu Euro fata de momentul T1 (decembrie 2007) si uite asa am ajuns sa platim rate mult mai mari fata de orice simulari am realizat noi in momentul in care am contractat creditul.

Iata o comparatie decembrie 2014 fata de T1, in conditiile in care presupunem ca indicii de dobanda din 2007 ar fi ramas la acelasi nivel (in realitate au scazut, destul de mult, pe toate cele 3 monede).

  • Daca erai imprumutat in lei rata ramanea la fel, adica 3.326 lei 
  • Daca erai imprumutat in Euro, cresterea cursului valutar iti marea rata cu aprox. 672 lei, de la 2 ].328 lei la 3.000 lei. Cel mai probabil, daca iei in considerare si noua dobanda de referinta, atat pentru lei cat si pentru Euro, ajungi la aprox. aceeasi rata (ce este mai mica decat arata acest calcul demonstrativ)
  • Daca erai imprumutat in CHF, cresterea cursului valutar iti marea rata cu aprox. 1.547 lei, de la 2.016 lei la 3.564 lei. Deja creditul in CHF era cel mai dezavantajos in comparatie cu celelalte 2 variante. Dar nimeni nu  transformase acest fapt intr-o cauza sociala… INCA!

Oricum, situatia parea ca a atins apogeul si ca nu se poate inrautati mai tare. Banca Nationala a Elvetiei, in dorinta de a-si proteja propria economie, a stabilit un curs fix de 1.2 CHF / Euro inca din 2010.

Fluctuatii existau in functie de evolutia Ron / Euro insa stim cu totii ca BNR-ul joaca un rol activ in mentinerea unui curs relativ stabil. Asadar, inclusiv CEO-ul OTP Romania declara prin octombrie 2014 ca mai rau de atat nu poate fi pentru cei cu credite in CHF.

Fiecare dintre noi, odata cu marirea ratei, am inceput sa actionam individual sau colectiv, utilizand diverse metode:

  • negocieri cu banca
  • reclamatii la ANPC
  • actionari in judecata

Trebuie de asemenea sa stiti ca o banca, in momentul in care se imprumuta, incheie contracte pe perioade scurte, de cateva luni pana la maxim 1 an si nu pentru toata suma acordata sub forma de credite, pentru ca dispune si de alte resurse (depozitele populatiei de exemplu). Apoi, o banca are o expunere minima pe cursul valutar pentru ca exista instrumente financiare derivate (explicate aici) prin care isi diminueaza riscul.

PUNCTUL CULMINANT

Buuuun…cam acesta a fost contextul in care, pe 15 ianuarie 2015, cursul RON / CHF a avut o evolutie spectaculoasa, de la 3.7415 (cu o zi inainte), la 4.3287 (si este in crestere).

Voi relua calculul ratei, conform celor de mai sus, comparand de data aceasta decembrie 2007 cu 15 ianuarie 2015 (inca odata mentionez ca, de dragul exercitiului, am considerat indicii de dobanda constanti; realitatea este ca acestia au scazut astfel: ROBOR pana la 1.81%, EUROBOR pana la 0.17%, LIBOR 6M pana la -0,062%; este negativ )

  • Daca erai imprumutat in lei rata ar fi ramas la fel, adica 3.326 lei 
  • Daca erai imprumutat in Euro, cresterea cursului valutar iti marea rata cu aprox. 680 lei, de la 2.328 lei la 3.008 lei. Dupa cum ziceam mai sus, diferenta se anuleaza in realitate prin dobanda si astfel, cele 2 tipuri de credite (in Euro si lei) sunt relativ la fel de avantajoase, cu o rata aproximativ egala, mai mica decat cea expusa aici.
  • Daca erai imprumutat in CHF, cresterea cursului valutar iti marea rata cu aprox. 2.113 lei fata de T1, de la 2 016 lei la 4.129 lei, adica plus 615 lei intr-o noapte.

Deja incepem sa vorbim de o problema majora 🙁 …..

prapastie-curs-chf-credite

CE S-A INTAMPLAT INTRE 14.01 SI 15.01?

Banca Nationala a Elvetiei a abandonat, fara avertismente, politica de curs valutar fix, lasand francul sau sa fie tranzactionat liber. Argumentele ce au stat la baza acestei decizii sunt prezentate ambiguu de oficialii de la Zurich.

Decizia a luat prin surprindere o lume intreaga iar miscarile de capital, realizate intr-o singura zi, au fost impresionante. Efectul? Brusc, francul s-a apreciat in raportul cu Euro la nivel international, pana la o paritate 1:1 (in acest moment francul este chiar mai puternic decat Euro). In conditiile in care Romania nu se tranzactioneaza franci, cursul valutar a fost stabilit prin intermediul cursului Euro/Ron.

Urmarea? S-au creat 4 echipe dinstincte, din care una este din pozitia de spectator, ce discuta aprins, intens problema arzatoare.

Echipa 1: Clientii sufocati de cresterea brusca a ratei, fata de un nivel oricum cu mult ridicat fata de T1 solicita inghetarea cursului si denominarea creditelor in moneda nationala.

Echipa 2: Bancile, sustinute efervescent de BNR, sustin ca prin inghetarea cursului vor inregistra pierderi cu efecte dezastrouase (chiar falimentul!!!) si ca nu este legal si moral ca statul sa intervina in relatia contractuala intre 2 parti.

Echipa 3: Autoritatile usor derutate, nestiind pe cine sa creada: pe cei din BNR ce spun ca se va duce de rapa sistemul bancar sau pe clientii ce spun ca nu vor mai putea plati ratele. Saracele autoritati ar vrea sa faca un bine populatiei si nu stiu cum, asa ca se decid sa scoata de prin sertare proiecte de legi ce ar fi trebuit adoptate cu ani in urma dar care nu au nicio legatura cu problema expusa (legea insolvabilitatii persoanelor fizice). Sa nu uitam de interventiile populiste, prin care se promit modificari legislative majore.

Echipa 4: spectatorii ce isi dau cu parerea din turnul de fildes. Acestia fie nu au credite deloc (putini la numar pentru ca fenomenul de creditare este incurajat in Romania) sau au credite in Euro sau Lei, contractate de obicei dupa 2010 – 2011, in conditii contractuale mult mai avantajoase, reglementate prin lege. Reamintesc ca in 2010 Romania a fost efectiv fortata de Uniunea Europeana sa adopte una din directivele sale. Celebra ordonanta 50/2010 a fost o ordonanta de urgenta pentru ca, in cazul unei alte amanari, Romania era pasibila de amenda pentru nerespectarea statului de membru al UE. (NB – linkul este de pe www.anpc.ro si exista o eroare privind aplicabilitatea pentru contractele in desfasurare. La presiunea bancilor, numai o parte din clauze s-au aplicat intr-un final  tuturor contractelor)

Membrii acestei echipe vocifereaza destul de acid, acuzand pe cei din tabara 1 de fel de fel de bazaconii:

  • ca vrem bani de la buget
  • ca ei vor plati intr-un final datoria noastra
  • ca incalcam statul de drept
  • ca nu este corect sa cerem interventia statului, aceasta fiind o practica comunista
  • ca asa ne trebuie daca am vrut sa ne cumparam bunuri de lux
  • ca am fost lacomi si ne-am lafait in bani, multi bani, ramasi din diferenta de rata provenita din contractarea unor credite ieftine
  • ca am ignorat avertismentele BNR-ului
  • ca am fost inconstienti sa ne imprumutam intr-o valuta diferita fata de cea in care ne luam salariu
  • si lista continua….

Absolut toate comentariile acuzatoare pe care le-am citit pe acest subiect denota o teama profunda, reala fata de propriile resurse financiare insotita de o usoara urma de bucurie si infatuare. Psihologic vorbind imi dau seama ca reactia este normala deoarece:

  1. Cand vezi pe cineva ca sufera o pierdere ca urmare a unor decizii din trecut, este normal sa te simti mai inteligent prin comparatie, pentru ca tu nu ai luat o asemenea decizie, indiferent de argumentele ce au stat la baza acelei decizii
  2. Cand vezi ca ceva rau se intampla altora, este normal sa te bucuri ca nu ti s-a intamplat tie
  3. Autoritatile declara ca pierderea bancilor va fi sustinuta de bugetul de stat iar cheltuirea banului public este un subiect de interes major, ce ar trebui sa ne intereseze pe toti, in egala masura dar se exagereaza pentru ca….

Inghetarea cursului CHF la data de 31.12.2014 nu va produce pierderi in sistemul bancar.

Intr-o economie libera, orice companie isi realizeaza o previziune financiara pentru viitor. Pentru urmatoarele 12 luni previziunea este una realista si nu pot interveni erori foarte mari decat in cazul aparitiei unei situatii imprevizibile, exceptionale.

Banca Nationala a Elvetiei nu a oferit niciun fel de avertisment in ceea ce priveste schimbarea politicii de curs valutar. Mai mult, in ultimul trimestru al anului 2014, oficialii de la Zurich intareau aceasta pozitie, in mod public. Astfel, in previziunile financiare ale bancilor, pe portofoliul de credite in CHF, s-au estimat anumite incasari, calculate la un curs mediu al anului trecut (sau la cursul „end of period”, de la data de 31.12.2014).

Asadar, aprecierea francului , in conditiile in care populatia ar plati in continuare ratele la noul curs, inseamna un venit NEPREVIZIONAT, SUPLIMENTAR al bancilor si NU PIERDERE.

Este vorba de un rationament simplu: nu poti sustine ca pierzi ceva ce nu stiai ca ai.

BNR-ul, autoritatile si bancile implicate sustin, intr-un cor balbait si afon, ca va exista o pierdere si ca:

  1. Nu este legal sa intervii in relatia contractuala intre 2 parti; in mod normal, este o afirmatie valida. Trebuie sa se tina cont insa de caracterul EXCEPTIONAL al situatiei create. In plus, avem deja legi prin care s-a intervenit in relatia celor 2 parti printre care celebra electorata, OUG 50/2010, completata prin legea 288, directive la nivel european etc. Nimeni nu a atacat legitimitatea acestora. Oricum, aveam de-a face din nou cu o exagerare. Intr-un stat democratic, orice contract se realizeaza cu respectare legislatiei in vigoare. Orice modificare legislativa cu efecte retroactive va duce la modificarea contractelor aflate in derulare. Nu este vorba de incalcarea statului de drept.
  2. Singura cale legala este negocierea intre parti; in mod normal, este o afirmatie valida. Trebuie sa se tina cont insa de faptul ca BANCILE NU NEGOCIAZA. Va spun sincer ca am incercat, in repetate randuri si am dovezi concrete. Si nu numai eu. Aceasta este cauza determinanta a listei lungi de procese pe rol intre clienti, in calitate de reclamanti si banci, in calitate de parati.

Cererea celor ce s-au imprumutat in CHF nu se limiteaza insa la inghetarea cursului ci este extinsa, solicitandu-se denominarea in moneda nationala a creditelor contractate de populatie in valuta (indiferent de valuta), tinand cont de cursul istoric, de la data acordarii, plus 20%. Nu este o cerere nascuta din nimic, inventata pe loc, avand la baza exclusiv aprecierea francului elvetian. Dimpotriva, exista deja un asemenea proiect de lege discutat in cadrul Parlamentului Romaniei, bazat pe Directiva Europeana 2014/17/EU ce precizeaza ca banca este obligata, in cazul imprumuturilor pentru achizitie de locuinte in valuta, sa informeze in scris consumatorul asupra fluctuatiilor de peste 20% ale cursului valutar  si sa ofere solutii alternative pentru creditul in desfasurare. Directiva trebuie adoptata de toate statele membre pana in martie 2016.

Este evident ca textul a fost interpretat in favoarea partii ce a depus cererea dar asa se desfasoara un proces normal de negociere: ceri mult, ti se ofera putin, va intalniti la mijloc, acceptand o situatie de tip win – win.

Nu cred ca se asteapta nimeni ca o asemenea lege sa fie promulgata peste noapte, dar reactia autoritatilor este cel putin hilara:

  1. BNR nu face nicio referire la aceasta directiva ci sustine, neargumentat, ca cel putin 2 banci vor da faliment. Cum poti sustine acest lucru fara un studiu de impact? In acelasi timp, declara balbait si in contradictoriu cu prima afirmatie ca nu exista un risc sistemic si ca expunerea bancilor pe CHF este neglijabila in Romania. Sa fie vorba de incompetenta sau doar rea-intentie?
  2. Guvernul si Parlamentul dau din colt in colt. Au prins si ei ideea aceasta cu faptul ca nu este de competenta unui stat sa intervina in relatiile contractuale si mai arunca din cand in cand paie pe foc, sugerand ca se vor cheltui bani publici. O tactica ieftina dar eficienta de manipulare a maselor caci efectul este cel scontat – consumatorii ce nu sunt implicati in aceasta poveste se revolta si sustin ca nu vor plati ei datoriile altora.

Cred insa ca se uita esentialul. In momentul creditarii, au fost 3 parti implicate:

  • BNR – autoritate independenta ce se ocupa cu autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit, promovarea si monitorizarea bunei functionari a sistemelor de plati pentru asigurarea stabilitatii financiare (conform www.bnr.ro)
  • BANCA –  societate comerciala ce presteaza servicii financiare, cu scopul de a realiza un profit
  • CLIENT – persoana fizica ce a contractat serviciile financiare ale unei banci

Intr-un mediu corect, responsabilitatea trebuie asumata de toate cele 3 parti, in functie de expertiza si influenta fiecareia deoarece, in perioada 2007 – 2008

  • BNR a aprobat acordarea de credite in CHF, oferindu-si girul pe fiecare tip de produs financiar vandut catre populatie
  • Bancile au promovat creditele in CHF, prin actiuni concrete si persuasive
  • Clientii au contractat aceste credite, fara a fi informati asupra riscurilor reale pe care si le asuma

Acum, cand riscul s-a produs, consumatorul este expus oprobriului public si condamnat sa suporte singur consecintele. Ori consumatorul, in comparatie cu celelalte 2 parti implicate, are cel mai mic grad de expertiza in domeniu. Avem atunci 2 posibile concluzii:

  • BNR-ul si Bancile cunosteau adevaratul risc si au vandut cu buna-stiinta produse neviabile populatiei. BNR-ul ar trebui sa isi asume responsabilitatea morala iar Bancile pe cea financiara.
  • BNR-ul si Bancile nu cunosteau adevaratul risc iar evenimentele produse nu puteau fi previzionate. BNR-ul ar trebui sa isi asume responsabilitatea morala iar BANCILE si CLIENTII sa imparta responsabilitatea financiara.

Dar, in toata aceasta balbaiala generala, cei cu credite in CHF s-au organizat intr-un mod exceptional. As vrea sa le multumesc pentru demersul civic extraordinar moderatorilor Grupului Clientilor cu Credite in CHF. Eforturile depuse de acesti oameni sunt cu adevarat laudabile.

In final, as vrea sa mai fac 2 precizari pentru a explica titlul articolului:

  • Industria financiar bancara in Romania avea un statut SUPER PRIVILEGIAT prin pozitia BNR. Nicio alta industrie nu era atat de rasfatata. De abia acum statutul acesta incepe sa se clatine …
  • Creditele in CHF ne-au transformat in consumatori mai informati si mai educati.

Poate si tu cititorule, chiar daca faci parte din echipa celor ce spun „asa va trebuie” esti putin mai intelept acum. Si de aceea ar trebui sa te bucuri de raul meu. Pentru ca este o lectie scumpa, platita de noi. Sper insa ca imi vei ingadui sa impart frateste pretul acestei lectii cu BANCA si sa intelegi ca NU CER si NU IMI DORESC ajutor financiar din partea statului. Autoritatilor nu le cer decat sa isi asume responsabilitatea morala.

As mai avea multe de spus insa imi e teama ca deja v-am plictisit. In plus, DEZNODAMANTUL acestei povesti nu este inca scris iar eu am mari sperante ca va fi cu FINAL FERICIT.

credit-chf-deznodamant-fericit

 Sursa foto: SplitShire.com

Andreea Palici

Indragostita de marketing, pasionata de analize si de atingerea obiectivelor, cu o personalitate expansiva si o veselie molipsitoare. In timpul liber, sotie si fiica iubitoare.

You may also like...

126 Responses

  1. Cristi spune:

    Buna Andreea. Am decis sa comentez aici pentru ca in mod normal aici ar trebui sa-mi exprim parerea, fiind munca ta in articolul asta. Eu personal nu am luat credit, si fac cumva parte din grupul oamenilor care comenteaza pe subiectul asta. Nu zic „asa va trebuie” desi poate prin comentariile mele ar suna ceva de genul „bai eu sunt destept”, totusi ma refer ca ar trebui cumva trebuie asumata raspunderea. Prin asumarea raspunderii ma refer nu „acum tre sa platiti greseala” ci a rezolva problema si a merge inainte.

    Am sa relatez putin din trecutul meu. Inainte n-am fost o persoana cu venituri prea mari si de asemenea fac parte dintr-o familie modesta, parintii mei nu au un salariu foarte decent pentru Romania de fapt acum doar tatal meu mai are salariu. Insa am sa explic doua povesti pe care le-am patit pe pielea mea oarecum, direct sau indirect:
    1. Asigurarile medicale de calatorie. A fost o problema in 2011-2012 si mi-am dat seama ca atunci cand trebuie sa obtii banii de pe asigurare, exista o mare mare problema. Compania de asigurari incearca sa te plimbe cat mai mult pana sa-ti recuperezi dauna cu scopul de a renunta la cerere si cateodata se rezolva doar prin proces
    2. Parintii mei au facut un credit acum 5 ani si jumatate de in jur de 8000 de roni atunci. Le propusesem sa le dau eu banii astia cash (atunci nu aveam venituri prea mari dar aveam banii stransi) insa ei au refuzat categoric. Acum cateva zile, dupa 5 ani jumatate mai aveau de platit 6000 de roni, si pana la urma a trebuit sa intervin eu sa platesc suma. Era mult mai simplu sa platesc acum 5 ani jumate cei 8000 decat acum 6000. Tatal a avut salariul de bugetar taiat, mama este in somaj si se termina si somajul.

    Acum pe scurt, referitor la cele doua istorisiri. Repet, eu personal nu am cunostinte de economie deloc, tind spre zero in domeniul asta iar concluziile mele sunt doar personale. Poate daca as avea cunostinte din acest domeniu as putea rationaliza mai bine. Practic asta a facut sa nu iau credit, in 2007-2008 vorbeau colegii la birou iar eu nu intelegeam nimic ce discuta, era un fel de Chineza, de asemenea atunci nu eram casatorit si nu simteam nevoia sa iau o casa. Cred ca astea doua au facut sa nu iau decizia cu creditul, faptul ca m-as baga intr-un domeniu pe care nu-l stapanesc. Totusi, pe langa asta am avut si niste experiente personale care m-au convins sa nu intru in acest domeniu pe care nu-l stapanesc. In urma acestor experiente am tras urmatoarele concluzii: e foarte periculos sa intri in afaceri cu bancile sau companiile de asigurari si de asemenea este foarte greu de castigat (vezi cazul cu incercatul de a recupera dauna de la compania de asigurari), a doua lectie pe care am invatat-o, este ca daca cineva din familie face un pas in directia asta (credite), suntem toti implicati, direct sau indirect. Si al treilea lucru pe care l-am invatat este ca voi investi sau risca ceva doar daca-s dispus sa pierd acel lucru. Iar al 4-lea este ca nimic nu e stabil, mama a pierdut jobul, tata a avut salariul taiat ca era bugetar, si ratele de asemenea au crescut.

    Revenind, nu zic „asa va trebuie”, nu ma pricep la economie deloc, desi din articol am inteles totusi ca v-ati informat (ati verificat inclusiv istoria francului in ultimii 5 ani pana sa faceti creditul). Nu stapanesc domeniul, nu pot veni cu rationament logic ci doar emotional pe baza experientei. Sub nici o forma nu ma bucur de ce au patit alte persoane. Ce vreau sa spun este (nu neaparat pentru tine, ci poate mai mult pentru mine si pentru familia mea): trebuie sa existe un backup plan cand lucrurile nu merg cum le-am gandit, un plan de risc care trebuie acoperit cumva. Repet, si parintii mei au patit cumva, binenteles cu o suma mult mai mica, dar am fost implicat involuntar si eu in acest lucru si a trebuti sa acopar paguba.

  2. Catalin spune:

    Andreea,povestea ta e povestea majoritatii celor care au accesat credite incepand cu anii 2005…Numai ca tu ai prezentat-o frumos,logic,argumentat…Felicitari pt asta!
    Trebuie sa mai adaugam un lucru foarte important:
    Contractele de adeziune bagate sub nas de banci sunt pline de clauze abuzive.In sute,daca nu in mii de dosare,instantele judecatoresti au dat sentinte impotriva acestor clauze,dar BNR se face in continuare ca ploua…Iar aceste clauze maresc costul creditului.Ex personal:comision de administrare 170CHF/luna…ca doar imi plimba banii prin parc,la cafea,ii mai duce la cate-un film,teatru…si na,costa…
    Ar fi inca multe de povestit,analizat,intrebat,dezbatut…as vrea doar sa spun ca lupta cu bancile abia incepe sa prinda substanta.Ea a inceput inca de la aparitia oug 50,si stiu bine la ce ma refer…insa atunci nu s-a concretizat decat in actiunile in justitie a celor hotarati…Acum insa vad ca apar din ce in ce mai multi din cei care au zis „stop!ati furat destul!ne-ati prostit destul” …Nu suficient de multi,insa asta e doar o chestiune de timp…Putin timp 🙂

    • Catalin, iti multumesc frumos! Ai mare dreptate cu privire la clauzele abuzive. O mica parte a sufletului meu chiar se bucura de aceasta nenorocire pentru ca altfel sistemul bancar din Romania continua sa pacaleasca iar romanii continuau,fara stie, sa isi plece capul. Referitor la actiunile in judecata, astept ziua in care Justitia din Romania va avea o practica unitara caci, pe aceleasi tip de contracte, s-au castigat si s-au pierdut procese iar exemplele sunt suficiente in ambele sensuri. Justitia nu ar trebui sa fie o loterie.Dar aceasta este o alta discutie 🙂

    • Costi spune:

      Cu maximul din respect pentru voi si toti cei care sunt la ananghie… Am si am avut credite de toate felurile. Sotia a avut inclusiv in CHF. Dar va zic sincer ca mor cand aud demagogii de genul:
      – bancile au clauze abuzive in contracte;
      – statul / banca trebuie sa ne dea; etc etc.
      In primul rand, nevoia de a lua bani este a clientului. Banca si functionarii iti trantesc in brate un contract pe care tu optezi sa il accepti ca atare sau nu. E adevarat, ca e cald si bine cand stii ca o sa ai banii doriti si dupa ce ii consumi incepi sa iti pui problema pe ce ai semnat. Dar asta nu este treaba nimanui decat a ta! Ia sa ne gandim, oare cei care apeleaza la camatari (si asta exista in legalitate – unii dintre ei), astia saracii ce mai fac?! Ca ei se trezesc direct cu recuperatorii la usa sau alte belele… Iar dobanzile lor sunt intradevar colosale (si aici sunt sigur ca o sa starnesc atitudinea explicata mai sus, in articol „eu sunt mai destept, eu nu as face o asemenea greseala”).
      Il al doilea rand, cum ziceam, sotia a avut creditul de la masina in CHF. A luat echivalentul a 10.000 EUR si tot prin 2008. Stiti cum a evoluat situatia de atunci. Eu nu am fost de acord, pentru ca eu imi luasem in 2006 masina cu un credit in lei si mi s-a parut sigur si potrivit. Si am si reusit sa o achit dupa 3 ani. Dar nu eram casatoriti, asa ca, la final a fost alegerea ei, fix pe motivele enuntate in articol. Cu toate astea, dupa 3 ani, prin paritate cu EUR, inca se datorau 10.000 EUR bancii, asa ca am luat primul tren din gara care a sunat a „refinantare” in termeni buni.
      Eu asta nu inteleg… de ce toti cei care au creditele in CHF s-au „complacut” (si stiu ca e un termen dur) timp de 5 ani (2009 pana in prezent) la un curs in continua crestere?! Pe Banca nu o intereseaza si efectiv nu are o vina, indiferent ce face ea cu banii! S-a stabilit un contract clar intre tine si banca: tu vrei suma X in CHF si o sa o returnezi cu dobanda Y in Z ani. In momentul in care ai luat o valuta (fie EUR sau CHF), cursul e un risc pe care ti-l asumi. Nu-ti mai convine valuta, te refinantezi pe alta. Dupa cum ati mentionat, clauzele din contractele bancare s-au mai indulcit.
      Acum am si eu o maaaaare intrebare pentru toti cei in situatia asta: daca in loc sa ii creasca valoare CHF ar fi scazut (ipotetic) la 2 lei, la fel se facea varza ca banca nu va primi banii pe care i-a imprumutat la origine?! Daca bancile s-ar fi aliat intr-o asemenea situatie sa ceara ceva similar cu ceea ce cer clientii acum, oare nu ar fi iesit clientii in strada sa zica: „asta e contractul, asta platim, nu e vina noastra”??
      Cum ziceam, sunt absolut sigur ca o sa fiu injurat la maxim si ca o sa am frigiderul plin de „carne” (cum se spune), dar… mie unul (inclusiv ca om patit) nu mi se pare corect modul cum se pune problema. E ca si cum ai lucra la o companie cu desfacere pe piata internationala: daca se scumpeste cursul valutar, angajatii cer mariri salariale, ca sa isi pastreze puterea de cumparare, dar daca se ieftineste cursul valutar si firma ar dori sa scada in conformitate salariile ca sa isi conserve cheltuielile, atunci ar iesi un scandal monstru…

      • Costi, multumesc pentru comentariu 🙂 Din toate argumentele expuse de tine, aleg sa iti raspund privind 3 aspecte:
        1. contractul – MEA CULPA, nu eram destul de informata si matura la vremea respectiva. Lectie invatata scump, dupa cum ziceam. Pe de alta parte trebuie sa fim constiienti ca nu am semnat un PACT cu DIAVOLUL ci un teanc de hartii, vorba ta. Juridic, acest teanc poate fi atacat iar legislativ, poate fi modificat.
        2. nevoia de bani este a clientului, dorinta si motivatia bancii de a-si vinde produsele depaseste insa nevoia clientului. Este un serviciu reciproc, ce ar trebui sa se bazeze pe bunele intentii ale partilor. Insa parca totul s-a transformat in cine pacaleste mai tare pe cine (pana acum s-a Bancile s-au dovedit a fi mai abile 🙂 ). Iar acest fapt nu reprezinta bazele unui parteneriat de business durabil. In niciun domeniu.
        3. Refinantarea unui imprumut pentru achizitia de imobil nu a reprezentat o solutie viabila niciodata pentru ca valoarea imobilului s-a injumatatit iar CHF-ul s-a apreciat foarte mult. Sa presupunem ca voiai sa faci asta prin 2009 – 2010. Inseamna ca banca ar fi trebuit sa-ti acorde o valoare a creditului cu 20-30% mai mare decat cea initiala (echivalentul in alta moneda, bineinteles) si sa accepte o garantie cu o valoare cu 50% mai mica decat cea initiala. Probabil sunt persoane ce pot aduce garantii suplimentare, insa trebuie sa recunosti ca sunt foarte putini in acest caz.

  3. Adrian spune:

    Există doar o rezolvare, un acord între bancă și împrumutat. Eu nu am avut nicio pilă la vreo bancă, nu am legătură cu sectorul bancar și am obținut în contractul de credit să-mi pună LIBOR+3.4% (care este marja băncii). Contractele erau standard doar pentru cei prea comozi să citească cum trebuie contractul și să înțeleagă exact ce plătesc sau care credeau că sunt standard. Acolo singurii vinovați sunt cei care au semnat și nimeni altcineva. Dacă n-aș fi trecut prin experiența asta (și nu o dată ci de 3 ori) aș crede dacă ar veni cineva la mine să-mi spună că nu se puteau termenii contractuali dar nu e deloc așa, este doar o scuză și nimic altceva. Eu nu mă bucur de răul nimănui, încerc să ofer soluții: duceți-vă la bancă ca să rediscutați cu ei și nu așteptați soluții de la alții. Nu e corect să vă plângeți acum după ce ani de zile alții au plătit mai mult la aceeași sumă de bani și nu i-a ajutat nimeni iar la nici o lună după ce v-a crescut rata să vă organizați în grupuri să cereți niște chestii complet nerezonabile și nesustenabile.
    http://www.reevolutie.ro/adevarul-despre-creditul-in-chf-%E2%80%93-de-la-un-imprumutat-in-chf/

    • Adrian, felicitari! Esti prima persoana ce imi spune ca a reusit o negociere cu banca (si nu vorbesc de reesalonari sau actiuni extreme). Daca ai putea mentiona si in ce perioada ai luat creditul si de la ce banca ar fi de ajutor pentru a avea o discutie constructiva, cu toate datele problemei dezvaluite. In alta ordine de idei, faptul ca tu ai inteles ca la nicio luna dupa ce a crescut rata s-a declansat aceasta criza sociala a „patitilor”, inseamna ca nu ai citit cu atentie. Rata era cu muuuult crescuta. Am un capitol separat, cu „ce s-a intamplat intre 14.01 si 15.01”, poate ajuta sa recitesti pentru a pastra acelasi ton constructiv. In privinta cererilor, este vorba de o negociere publica, in masa. Pentru populatie, este mai usor si mai eficient sa se negocieze astfel caci pozitia dominanta a bancii este clatinata. Este atat de simplu 🙂

    • Vali spune:

      Am incercat sa negociez cu banca, clauzele din contractul de credit in CHF. Ofiterul de credite mi-a zis ca e standard si nu se poate negocia. Probleme, Gogule? :))

  4. Ionel spune:

    Adrian, sa inteleg ca tu acum platesti -0.8+3.4 = 2.6% dobanda?

  5. Adrian spune:

    În august 2007 am luat credit de la Banca Românească. Eu când vorbesc de prima rată crescută mă refer la o rată care este mai mare decât dacă ați fi luat aceeași sumă în Euro. Mărturisesc că am obosit să repet la nesfârșit că trebuie să negociați cu băncile, nici cei din bănci nu sunt imbecili să piardă bani dacă se duc clienții și le demonstrează că le e aproape imposibil să plătească și că e mai bine să aibă niște clienți care plătesc o dobândă mai mică decât unii care nu plătesc deloc. Pe mine mă deranjează atitudinea cum că sunt alții de vină și că cei care au credit în CHF trebuie să fie ajutați de altcineva. Atunci când mi se pare că viața e grea mă gândesc la bieții oameni care au trecut prin războaie și au pierdut tot, care au ajuns prin lagăre sau care au fost chinuiți prin închisori fără să fi avut vreo vină. Alea sunt drame nu că a crescut CHF-ul cu 20% într-o zi. Oricum o să scadă la un moment dat, nici chiar Elveția nu-și permite să aibă un CHF așa de mult supraevaluat.

    • Multumesc pentru promptitudinea raspunsului si inca odata, felicitari pentru rezultatul negocierii! Eu am incercat si am dovezi concrete – nenumarate adrese transmise Bancii (si bine documentate, crede-ma), reclamatii la ANPC etc. Din pacate nu am reusit sa rezolv nimic. In ultima discutie, de la headquarter 🙂 am intalnit un domn ceva mai intreg la cap (pentru ca restul angajatilor imi ofereau raspunsuri total pe langa subiect) ce mi-a spus ca putem continua discutia ani buni de acum incolo. Singura solutie este sa decida instanta. Si m-am indreptat si catre instanta iar acum astept rezultatul. Si eu am obosit sa tot dau explicatii si iti spun ca din pacate, bancile sunt imbecile cateodata.
      Oricum mse exagereaza foarte mult pe subiect, se divagheaza si se uita esentialul – nu spune nimeni ca vina apartine 100% altora, spun doar (chiar STRIG TARE) ca vina nu apartine numai clientilor iar responsabilitatea trebuie impartita. Moral, si dl Isarescu & Co trebuie sa-si asume o parte din vina – caci stabilitatea mult dorita a sistemului este oricum pusa in pericol. Este posibil sa nu existe un studiu de impact? Vorbim doar pe niste presupuneri? Financiar, si Bancile trebuie sa isi asume o parte din vina (si uite, in cazul tau ai reusit individual) insa sunt multi ce nu au sanse, crede-ma. Fie din cauza unor angajati imbecili, fie ca nu stapanesc destul de bine terminologia, fie ca nu sunt facuti pentru a negocia astfel de cauze. Nu confunda acest tip de cerere cu o practica socialista caci este de departe vorba despre altceva. Si ai dreptate, cresterea CHF-ului nu trebuie sa reprezinte o drama. Si eu ma gandesc ca putea fi mai rau: de exemplu, ma puteam naste intr-o tara in care, in calitate de femeie, daca indrazneam sa ridic privirea riscam pedeapsa cu moartea. Sau, intr-o tara in care bogatia cea mai mare a unui om este apa potabila. Prin comparatie, traim foarte bine, e corect. Dar, intr-o societate democrata, cu totii avem dreptul la opinie, iar dreptatea reprezinta o notiune privita prin prisma fiecaruia (pana si Justitia are o atitudine similara fata de aceste probleme – unuii castiga, altii pierd, cu acelasi obiect al dosarului, in functie de cum judeca fiecare instanta)

  6. Adrian spune:

    Ionel, exact, am sunat la bancă și mi-au confirmat că dobânda mea este în acest moment 3.4-0.8% adică 2.6%. Andreea, îmi pare rău pentru experiența ta dar eu îmi aduc aminte că în 2007 Mugur Isărescu a venit și a spus că CHF este o monedă riscantă, eram chiar în momentul în care vroiam să iau credit și nu l-am ascultat. Ce trebuia să facă, să ne tragă pe toți de mânecă? Eu îmi asum deciziile mele chiar dacă asta înseamnă că am pierdut foarte mulți bani. Atunci când, din cauza unui context nefericit, sunt afectat nu pot avea pretenția să mă ajute cineva dacă ceea ce am pățit nu este o situație cu adevărat dramatică. Știu că poți rămâne fără casă dar nu înseamnă că rămâi în stradă, sunt convins că dacă decizi să te muți cu chirie vei plăti o sumă mai mică decât dacă ai plăti rata, este decizia ta să păstrezi un apartament pentru că-ți oferă un sentiment de confort să știi că e al tău dar sunt multe nații în care oamenii nu dețin o casă și stau cu chirie generații întregi și nu au o problemă cu asta, deci situația nu este dramatică. Și da, sunt d-acord că mulți angajați din bănci sunt imbecili, am întâlnit oameni care acordau credite și nu știau ce e ROBOR. Pe de altă parte nici nu poți să te duci să iei un credit pe 30 de ani și să nu te documentezi.

    • Adrian nu ma ascund dupa maneca – iti spun sincer ca nu am fost constiienta de avertismentele BNR-ului. Acum, cand cu totii suntem mai intelepti, am incercat sa caut prin arhive declaratiile dlui Isarescu si nu am reusit sa gasesc nimic 🙁 Nu spun ca nu or fi existat, la mine nu au ajuns. Imi asum decizia, ca doar nu sustin ca m-a obligat cineva, cu pistolul la tampla 🙂 Stii care este de fapt miezul problemei aici? Exact faptul ca a ramane fara casa nu este nicio tragedie. Tragedia vine din faptul ca cei ce vor ramane fara casa vor mai avea si niste restante uriase de achitat in viitor. Iata o opinie interesanta despre acest subiect http://www.zf.ro/zf-24/drama-reala-celor-au-credite-franci-euro-luate-boom-cresterea-cursului-ci-injumatatirea-valorii-proprietatilor-detinute-garantie-agravata-scaderea-veniturilor-proprii-13784980

      • mihaela spune:

        Dupa 2007 a aparut Isarescu cu unele comentarii.
        Mai sigur prin 2008 cand a pronuntat pentru prima oara Valuta Exotica. Daca mi-amintesc bine tot in 2008 a venit BNR cu unele norme de creditare. Problema este daca BNR a si verificat urmarirea aplicarii normelor. Pentru cei care deja facusera creditele era tarziu. Apreciez articolul dumneavoastra.
        Sunt programator de meserie si am facut si eu unele simulari.
        Daca ma gandesc la cursul CHF din 2007 si la cel de acum , imi pun intrebarea: Cine pe cine a imprumutat ?? Sa nu ne pierdem umorul ! In spatele fiecarui imprumut exista o poveste .

    • Claudia Teodorescu spune:

      Buna domnule Adrian. pentru ca vad ca ai reusit sa negociezi cu Banca am si eu o intrebare ai fost singur la banca sau cu un avocat nu de alta dar ma pregatesc sa incerc si eu varianta ta. sper sa fi fost sincer aici in afirmatii pentru ca eu o sa intreb la Banca. intamplator vbim tot de Banca Romaneasca. o sa ii intreb despre acest precedent si in ce conditii ati rezolvat problema. m-as bucura sa fie adevarat.

      • Adrian spune:

        Am fost singur la bancă, înainte de a lua creditul am căutat pe Google „la ce trebuie să fiu atent când semnez un contract de credit”. Nu este o glumă, am găsit un site, în 2007, în care erau niște pași și niște recomandări (nu-mi mai aduc aminte siteul) și am făcut exact ce ziceau oamenii ăia acolo, și a mers. Ce marjă are banca la tine? Ai primit în 2010 scrisoarea de la bancă în care îți spune marja? Eu am sunat ieri la bancă și mi-au spus că putem merge acolo (contractul este pe numele soției) să găsim variante. Repet, eu am avut marja băncii 3.4%.

        • Adrian, marja este de 4%…nu am o problema la acest capitol.Am de luptat insa cu un comision de administrare si am toate sansele de castig in justitie. Dar acesta este un alt subiect, mult diferit ce cel dezbatut aici. 🙂

          • Adrian spune:

            Andreea, eu nu am comision de administrare, nu am niciun alt cost în plus. Văd că lumea nu crede și mă transformă într-un fel de agent de dezinformare. Eu nu spun că voi nu ați pățit lucrurile astea, ceea ce spun eu este că eu nu le-am pățit și-mi pare rău că nu am mai întâlnit pe nimeni ca mine să vă confirme. Este foarte bizar și pentru mine să constat toate astea dar, repet, eu m-am informat înainte, am refuzat o bancă la care primeam salariu și cu care colaboram de câțiva ani pentru că nu a vrut să-mi detalieze din ce se formează rata. Acum, mă credeți sau nu, banca ne-a redus din nou rata, practic, în lei, avem aproape aceeași rată. Repet, nu am fost niciodată angajat al vreunei bănci, nu am avut nicio pilă la vreo bancă, pur și simplu m-am dus și am cercetat toate ofertele băncilor, m-am dus și am discutat la mai multe și am ales varianta care corespundea cererilor mele. Atât și nimic mai mult. Am ajuns un paria fără să vreau … :-).

        • sor spune:

          Adrian, hai sa nu te las singur, in 2008 la BROM era standard marja+LIBOR, eu am facut concret 3.25%+marja, deci acu ar trebui sa am pe la 2.45%. Acuma ca ai negociat tu, nu stiu, probabil aveau si varianta sa prosteasca clientul dar bine ca ai stiut ce sa ceri, stiau ca pot sa fie si cinstiti(in 2008 fiind standard), dar ai insistat probabil si ti-au dat varianta buna, dar asta nu inseamna negociere. Eu la vremea ai aveam de ales intre OTP cu 6% variabil in fuctie de piata si BROM cu marja+dobanda, si am ales bine. Ceilalti sunt escrocati.

  7. Bancheru' spune:

    Da, asa va trebuie !! Intrebari:
    -90.000 EUR din CHF??? OMG…..inconstienta MAXIMA!?
    -era musai sa luati toata suma asta? de ce nu ati mai asteptat? era musai sa aveti casa voastra indiferent de RISC?
    -daca SNB inca din 2010 a stabilit o paritate, v-ati gandit ca ea va dura permanent? de ce nu ati cautat solutii pana acum???
    -daca situatia se rezolva acum iar peste cativa ani va exista din nou o criza,veti apela din nou la mila altora pentru inconstienta voastra?
    -de ce crezi ca nu toata lumea s-a imprumutat in CHF? ceilalti erau fraieri ca au luat credit cu dobanda mare in RON,nu s-au calicit dar au fost mai prudenti??

    Solutia?? Da,exista si e una justa si corecta: reconversia in RON a creditelor in CHF la dobanzile practicate de banci pentru creditele in RON la momentul imprumutului,adica acele dobanzi pe care unii au vrut sa le smechereasca!!! e cel mai echitabil si nediscriminatoriu fata de ,,fraierii” care au luat credite in RON si nu s-au lacomit la sume astronomice pentru salariile lor!

    • Dl Bancher, nu cred ca este fair play sa ne ascudem identitatea asa ca refuz sa formulez un raspuns fata de solutia propusa (care s-ar putea sa fie chiar viabila 🙂 )

    • mihaela spune:

      Stimate domn, cu venitul pe care il aveam in 2007, nu ma incadram decat la credit in CHF. Divortasem, aveam copilul in clasa a XII-a ,plecasem in chirie, nu am cerut partaj. Am plecat si am lasat totul in urma. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un copil minunat cu care ma mandresc (facultate+2 mastere in informatica) . Nu regret ca am facut acest credit. Nu-i cer nimanui sa mi-l plateasca. Am cerut doar 15000 CHF. Nu m-am” calicit” la dobanda in lei. Nu am putut face alt credit ca sa-mi ajut copilul. Ce se intampla acum este speculatie financiara. Dupa 2007 Isarescu a inceput sa vorbeasca despre valuta exotica.

    • dragos spune:

      D-ta comentezi de parca ne-am dus la caritas sau fni nu la o banca a carei activitate este teoretic legala si supravegheata ,reglementata de stat. Si cuantumul sumei depinde de nevoile fiecaruia.

  8. Lacra spune:

    Uitati cum stau lucrurile: intr-o chestiune atat de serioasa ca imprumutul pe zeci de ani intr-o moneda despre care tu, guvernator BNR, stii ca este dinamita nu e suficient sa bolmojesti din cand in cand trei vorbe in spatiul public. Poate e unu’ care n-are televizor, nu citeste ziare etc. Trebuia sa lasi creditele aste cu niste conditii ale naibii de naspa’ ca bizonul mioritic sa nu poata pune botul. Restul bla-bla.

  9. Mihai spune:

    Textul spune asa:
    „Intr-o economie libera, orice companie isi realizeaza o previziune financiara pentru viitor. Pentru urmatoarele 12 luni previziunea este una realista si nu pot interveni erori foarte mari decat in cazul aparitiei unei situatii imprevizibile, exceptionale.
    …………
    Asadar, aprecierea francului , in conditiile in care populatia ar plati in continuare ratele la noul curs, inseamna un venit NEPREVIZIONAT, SUPLIMENTAR al bancilor si NU PIERDERE.”

    Prin urmare se sustine ideea ca bancile nu ar avea de suferit prin inghetarea cursului pentru ca oricum nu prevazusera vreo crestere semnificativa in urmatoarele luni. Asta e adevarat poate pentru urmatoarele 12 luni, dar dupa aceea ce-o sa se intample? Te-ai gandit la asta?

    • Ideea se mentine 🙂 caci tocmai asta este frumusetea unei previziuni – poti lua in calcul ce variabile consideri tu ca este prudent. Principiul este simplu: tu mi-ai dat o suma X lei (caci, din punct de vedere contabil trebuie sa lucram in lei), formata astfel: suma CHF X curs de schimb la data imprumutului. Tu banca, te-ai imprumutat de fapt, in moneda ce eu am retras-o – in 100% din cazuri lei sau Euro. Asadar, tu mi-ai vandut de fapt o moneda virtuala. Acum imi ceri sa iti dau inapoi (suma initiala in CHF) * (curs de schimb la data imprumutului + evolutie curs valutar) + (profit din dobanda si comisioane). Evolutia cursului inseamna acum un profit mult mai mare decat cel provenit din dobanzi si comisioane, pe care tu, banca de buna credinta si cu respect fata de clientii tai ai putea sa-l previzionezi ca fiind mai mic pentru ca sa nu tipi ulterior ca suferi pierderi :). De exemplu, misiunea Credit Europe este sa „oferim servicii financiare care creeaza valoare pentru clientii nostri” 🙂

      • Mihai spune:

        Nu, lucrurile sunt mult mai simple, nu mai incerca sa gasesti explicatii care te avantajeaza.
        Daca tu mi-ai fi imprumutat 1000 CHF in 2006 cand cursul era 2,2 RON pentru un CHF, nu ti-ar conveni sa iti inapoiez azi 2200 RON, ci 1000 CHF (sau echivalentul lor in lei), pt ca atata mi-ai dat. Pricepi? Asa cum tie ti-ar conveni sa iti dau inapoi suma pe care mi-ai imprumutat-o, asa si banca vrea sa ii dai inapoi suma in moneda in care ai facut imprumutul. Dobanzile respective erau valabile pentru franci, in conditiile in care dadeai banii inapoi tot in franci, la cursul zilei efectuarii platilor. Punct!

        • Mihai, realitatea este alta dar exemplul este bun. Uite cum s-a intamplat.
          1) Posibilitatea A; Tu imi ceri 1,000 de franci, eu iti dau 2,000 lei (adica 1,000 franci * 2 lei; sa presupunem ca atat era cursul). Tu imi returnezi suma initiala sub forma unor rate lunare ce cuprind principal + dobanzi + comisioane, in franci, caci asta mi-ai cerut. Rata lunara este de 10 franci. Initial imi platesti 20 lei lunar, apoi 25 lei, apoi 30 lei. Esti ok cu asta, nu faci scandal. Profitul meu creste. Dar, intr-o noapte, din cauza unor evenimente ce nu au legatura cu niciuna dintre parti, trebuie sa-mi platesti lunar 40 de lei. Iar tu ar trebui sa accepti acest lucru imediat, avand capul plecat, pentru ca, spun unii, asta este economia de piata. Dar tu vii si ma contrazici: intr-o economie de piata interesele si drepturile consumatorului sunt mai presus de interesele si drepturile companiilor.

          2) posibilitatea B. Tu imi ceri 1,000 de franci, ce valoreaza 2,000 lei. Eu ma duc si imprumut cei 1,000 de franci de la prietenul meu mai mare, pe o perioada de 1 an, cu o dobanda de X%. Eu iti vand tie cei 1,000 de franci, pe o perioada de 30 de ani, cu o dobanda de X% + o marja + comisioane. Rata este de 10 franci. Eu returnez cei 1,000 de franci prietenului meu la termen si continui sa incasez de la tine 10 franci lunar, adica 20 de lei, apoi 25 de lei, apoi 30 de lei si mai departe vezi posibilitatea A.

          Culmea tupeului este sa iti spun ca, daca tu mi-ai inapoia cei 1,000 de franci acum, la cursul initial + o marja, eu inregistrez pierderi ce imi pun in pericol stabilitatea si ma pot duce in faliment. Ar trebui sa definim in acest caz conceputul de pierdere.

        • Eu pricep multe 🙂 insa tu refuzi sa-mi asculti argumentele. Si crede-ma, sistemul bancar functioneaza exact cum am descris mai sus. Apoi, daca nu ajungem la nicio concluzie, voi incheia cu cea mai frumoasa si eleganta definitie a democratiei, citandu-l pe maestrul Ratiu: „Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange ca tu sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine!” 🙂

  10. Raluca spune:

    Adrian,nu ca as fi carcotasa sau paranoica,insa povestea ta pare a fi dintr-un alt film.Sunt fosti angajati ai bancilor care se plang de abuzurile bancilor in ceea ce ii priveste.Si care au spus raspicat ca nu au putut negocia cu banca.Pentru ca asta e adevarul : in Romania banca NU NEGOCIAZA.Sa fii tu un caz fericit?Sau esti doar pus de cineva sa vina cu dezinformari de-astea ieftine???

  11. Maya spune:

    Andreea,
    In 2007 aveam aproape 35 ani, multi ani de munca grea in multinationale in spate, si economii in valoare de 40 000 euro (sprijinita cu o suma mica si de familie). Pe la final de 2006 ma apropiasem de un procent consistent din suma necasara achizitionarii unui apartament intr-o zona centrala. Aproape cash. Pentru ca bancile au decis sa dea credite fara avans (sau cu avansuri false, obtinute din credite de nevoi personale, asa cum sunt majoritatea cazurilor) unor tineri care nu aveau nici macar 1000 de euro economistiti, preturile au explodat si economiile mele s-au topit. Ceea ce reprezenta in 2006 cam 65% din valoarea apartamentului meu visat a fost in toamna lui 2007 un biet avans de 30%. BNR a ajutat substantial aceasta explozie imobiliara prin publicarea normelor ce prevedeau crestearea gradului maxim de indatorare la 70 % sau chiar 90% (Regulamentul nr. 3/14.03.2007 al BNR). Sute de cupluri de tineri pana in 25 ani jubilau. Luau un mic credit de 5-10 000 euro ca si credit de nevoi personale, (nu era raportat la biroul de credit), jonglau apoi cu el ca avans pt casa la alta banca (economii personale, zice-se…). Am pacalit banca, se soptea de catre generatia Y la fiecare colt pe la mine le job…..cu un zambet condescent.
    Astazi eu am reusit cu mari eforturi din partea familiei sa achit in avans creditul luat in 2007 (in euro), in doar 8 ani din cei 30 contractati. Experienta anilor de economisiri mi-a folosit, fara sa ratez nici o vacanta pe afara in anii acestia, sa economisesc in continuare. Dar cu ce pret….
    Daca BNR nu ar fi avut inconstienta de a favoriza supraindatorarea populatiei, eu as fi luat apartamentul cash in anii aceaia, iar tu, azi, la aproape 30 ani ai fi avut sansa sa iei un apartament cu un pret si un credit foarte mic, pe numai 10 ani cel mult, cu avans considerabil strans in cei 7-8 ani de viata activa (economii, asa cum e firesc). Din pacate, societatea de consum ne-a vandut iluzia frumoasa ca la 20 ani trebuie musai sa incepem viata complet echipati, cu apartament (bleah, ce garsoniera…) mobilat si decorat pana la ultimul detaliu. Poezia unor ani petrecuti prin garsoniere, cu mobile sumare si desperecheate, farmecul unei saltele puse direct pe podea, aproape studentesti, care mobileaza un colt de casa timp de 1-2 ani nu trebuie sa mai faca parte din viata noastra. La 20 ani trebuie sa avem neaparat o casa, la 40 cel putin o resedinta secundara de vacanta, daca nu cumva una la munte si alta la mare.
    Fals. Nu poti porni in viata fara arderea unor etape, nu poti pretinde la 20 ani ceea ce parintii nostri abia obtineau dupa 30 sau de ce nu, 40. Cine a crezut asta, a fost contrazis de realitate. Restul sunt calcule, rate, dobanzi, oscilatii. Si vor mai fi.
    Creditul pe 30 ani nu ar trebui sa exista ca si produs. Ar trebui sa avem economii pe 10 ani si un credit pe 10 (max 15 ani), cu grad de predictibilitate mult mai mare. Societatea nu se va echilibra pana cand creditul fara avans substantial si durata mica nu va fi singurul produs bancar vandut.

    • Maya,
      Este drept ce spui insa ma consolez cu faptul ca, daca stiam atunci tot ce stiu acum si daca as stii acum ce voi invata in urmatorii 10 ani probabil viata ar trece pe langa mine, crezand ca totul mi se cuvine 🙂 …. poate asta e firea lucrurilor. Si da, Dl. Isarescu ne datoreaza cel putin scuze publice, noua, tuturor. Caci daca BNR-ul, din rolul de supraveghetor si-a dat seama unde avea sa duca toata nebunia si ne-a permis atat de senin sa continuam, ma intreb cum inca ocupa o asemenea functie. Dar eu am invatat multe din aceasta lectie scumpa si sper ca, in viitorul nu foarte indepartat, lucrurile sa se indrepte iar finalul sa fie „si au trait fericiti pana la adanci batraneti” 🙂

      • Maya spune:

        Nu numai ca BNR si-a dat seama unde avea sa duca toata nebunia asta. BNR a orchestrat toata nebunia, in principal prin acel Regulament nr 3 aprobat in martie 2007. Preturile imobiliarelor au crescut datorita fluxului imens de bani intrati in vara lui 2007 in imobiliare cu aprox 50%. In numai 6 luni. Cum poti ca banca nationala sa negi ideea de avans, de economisire? Cum poti acorda credite pe 30 ani fara sa ai dovada ca acei oameni au exercitiul economisirii internalizat? Cum poti sa faci toate astea exact in anul 2007, cand piata imobiliara era deja inflamata iar peste Ocean bula imobiliara explodase deja?

    • Gigi spune:

      Felicitari Maya, este cel mai pertinent si la obiect comentariu de aici. Sunt convins ca reflecta parerea marii majoritati a persoanelor rezonabile, cu picioarele pe pamant care s-au abtinut de la credite riscante luate in orice conditii care insa au fost afectati altfel , mai dur de aceasta criza prin scaderea valorii economiilor proprii raportat la cresterea artificiala a pretului locuintelor din cauza celor care s-au imprumutat excesiv !

  12. Tudor spune:

    Am si eu credite: 4 la numar, dar ma descurc bine cu ele. Nu imi sunt clare doua lucruri. Primul: daca rata in lei era asa de mare comparativ cu cea in chf, nu v-a pus pe ganduri? O idee fundamentala e urmatoarea: daca o oferta pare prea buna ca sa fie adevarata, cel mai probabil chiar asa stau lucrurile. Al doilea lucru care ma nedumereste e urmatorul: a venit criza, au scazut valorile apartamentelor, au crescut preturile creditelor. De ce nu ati vandut apartamentul atunci? Puteati atunci si refinanta creditul in alta moneda, daca nu doreati sa vindeti.

    Dupa mine totul a pornit de la – imi cer scuze pentru asta – lacomie. Si da, e o drama, dar nimeni nu v-a fortat sa va imprumutati in acele conditii.

    • Buna Tudor:) Intre rata in CHF si rata in Euro era o diferenta mica si am explicat de ce am ales CHF. Rata in lei era uriasa din cauza dobanzii. Referitor la vanzare, chiar tu ai explicat: a venit criza, au scazut valorile apartamentelor, au crescut pretul creditelor deja contractate. Asta inseamna sa vand apartamentul si sa raman cu o datorie mare la banca. Pentru refinantare nu prea te mai incadrezi caci BNR a scazut gradul de indatorare de la 70% (in perioada 2005 – 2008) la 50%. O decizie foarte inteleapta de altfel, aceasta norma trebuia sa existe dintotdeauna. In plus, refinantarea presupune o garantie suplimentara, caci valoarea apartamentului este mult mai mica decat cea evaluata cu numai cativa ani in urma. O serie intreaga de intamplari nefavorabile… 🙂 Si permite-mi sa-ti spun ceva despre lacomie si dl Guran, cel ce a lansat atat de virulent acest apelativ la adresa celor cu astfel de credite. Emisiunea BiziDay are ca principal sponsor Banca Transilvania. BT a semnat acum 2-3 luni preluarea Volksbank Romania, una dintre bancile cu cel mai mare portofoliu de credite in CHF (si cele mai mari probleme privind procesele contra clauzelor abuzive) Asa ca, te rog mult, spune-mi cum vrei dar nu-i folosi cuvintele dlui Guran pentru ca, de data aceasta, si-a folosit influenta publica in scopuri neortodoxe si pentru a servi intereselor altora. Din pacate a functionat, poate mai bine decat spera el.

      • Tudor spune:

        Exact. Trebuia sa vinzi inainte sa se prabuseasca de tot preturile. A fost o perioada de cam un an, timp in care preturile au scazut treptat. Si da, stiu de banca transilvania, de guran si de volksbank. Poate ca nu stiai faptul ca nu s-a incheiat inca tranzactia tocmai datorita creditelor in chf, care trebuie achitate.

        Au existat mai multe solutii pe parcurs: sa vindeti, chiar daca urma sa ramaneti cu o rata de 10-15, hai 20% din valoarea initiala. Sa renegociati cu banca o convertire in lei a creditului cand a inceput criza. Si altele si altele …

        Mie unul nu mi s-ar parea normal sa beneficiati voi, cei cu credite in chf, de tratament special. Singura solutie buna pentru toti ar fi un set de masuri nediscriminatorii, de care pot beneficia toti cei care au credite, nu doar voi.

        • Buna Tudor. Imi cer scuze ca am aprobat de abia acum comentariul tau, cumva intrase in folderul de spam. Am tot discutat aici despre posibilitatile privind vanzarea sau refinantarea, nu are rost sa repet (apelez insa la rabdarea ta de a spicui printre comentarii 🙂 )In ceea ce priveste subiectul Moise Guran, recunosc nu mi-am dat seama decat acum 2-3 zile si, pana la proba contrarie, prefer sa-i acord prezumtia de nevinovatie.

  13. Cristian spune:

    Buna Andreea ,
    Relatarea ta, mi se pare ca reflecta foarte bine cea ce s-a petrecut in esenta, in aceasta creditare necontrolata de catre cei care erau obligati sa o faca.Nu comentez mai mult pe marginea povestii tale pt ca repet ai facut-o f.bine.Felicitari ! O singura intrebare. Am intentia sa trimit ca si mesaj de pe FB, relatarea ta la o serie de politicieni, chiar daca stiu ca exista sanse mici sa fie citita. Dar merita sa incerc. Pentru asta vroiam sa te intreb daca esti de acord cu acest lucru?

    • Buna Cristian 🙂 Cu cea mai mare placere! Sa stii ca am indraznit sa-i trimit si eu un mesaj echipei dlui Presentinte, pe pagina oficiala de FB, cu rugamintea de a stopa declaratiile nesabuite si contradictorii.

  14. Cris spune:

    Andreea sincer regret nespus ca nici aici,dupa toata povestea spusa tot nu te-ai facut inteleasa.Dupa cum spunea cineva mai sus ca era o necesara informatie asupra francului cu 5 ani in urma…sa fim seriosi,nu sunt nici bancher,nici bursier si nici studii economice nu am,tot ce am stiut la vremea respectiva a fost ca am mare nevoie de 11500 de €,bani care nu au putut fi oferiti decat in CHF si asta din cauza salariului mic de la vremea respectiva.Daca cei de la banca,care sunt in domeniu,m-au mintit la vremea respectiva ca francul e stabil,sa fie de capul lor dar…ptr ca exista un „dar” de fiecare data si ma irita nespus de mult,in 2012 parca,cand 4 banci au fost in pragul falimentului si BNR sa oferit sa imprumute 20 miliarde de € de la FMI ptr a le salva,unde au fost aceia care sar acum ca arsi plini de cunostinte economice?Oare acei 1550 € nu sunt platiti si de ei?Eu sunt un simplu consumator,iar tu ca banca daca ai buna credinta nu incerca sa profiti de inocenta sau necunostinta mea.Sa precizat de curand ca bancile dau faliment daca fac conversia,daaa?Pai Piraeus Bank a ajuns la un profit de 90% pe 2014,se poate gasi pe pagina lor,pe ce baza a facut acest profit?Si cred ca nu e singura pe profit,deci in concluzie,fiind spita de jos a societatii,un simplu consumator,consider ca cei vinovati de mascarada cu francul sa plateasca indiferent ca e banca sau BNR.O alta intrebare ptr toti aceia care se cred atotcunoscatori,de ce e Leul atat de slab in fata la toate valutele din europa?Nu cumva o alta mizerie a BNR-ului sau a guvernantilor ptr a ne tine in sah permanent?

    • Cris, o parte din mine se bucura ca sunt atat de multe persoane ce reactioneaza. Eu aud cel mai tare teama de gestionare nesabuita a banului public. Este un semn ca ne pasa de viitorul Romaniei si vrem sa ne implicam. 🙂 Pe partea cealalta, oamenii sunt surzi iar lobby-ul bancilor puternic. Acesta este dusmanul nostru, nu neaparat cresterea CHF. Dar vom lupta – uite numai cate mesaje pozitive, de incurajare am primit aici. 🙂

    • Mircea spune:

      Da, dar au mai fost si alte banci ajutate de BNR / Guvern , care apoi au disparut : Bancorex , Banca Internationla a religiilor, etc , si sa nu uitam de firme sustinute : Combinatul de la Galati , Combinatul de la Valcea , si alte cateva regii si firme carora li s-au sters datoriile !!!! …acolo nu erau si banii nostrii si a celor care acum stau „pe margine” ?!?!

  15. sam spune:

    Domnilor si doamnelor ar trebui sa va ganditi si la alte aspecte sociale daca foarte multi clienti cu credite nu-si mai pot onora ratele la banca, o sa scoate locuintele la vanzare poate nu sunt foarte multe dar implicit o sa duca la scaderea pretului pe piata imobiliara a caselor sau apartamentelor ce credeti cine o sa castige din asta ? deci nu fiti rautaciosi ca au fost lacomi , da si inteleg povara lor si teama lor . un exemplu o firma daca risca si da faliment e una la oameni astia o sa plateasca si copii lor la asta nu v-ati gandit , nu ma intereseaza aburelile celor de la BNR sau a Bancilor respective e clar ca si ei sunt vinovati ca intro afacere nu exista sa piarda numai unul, dar omul ar trebui sa fie aparat ca si firmele cu lege cel putin nu credeti ? eu consider un abuz din partea autoritatiilor
    numai bine

    • Autoritatile spun „Doamne Fereste sa dea vreo banca faliment!” . Nici eu nu imi doresc sa dea o anumita banca faliment, dar parca intr-o economie de piata, libera, lucrurile ar trebui sa stea putin diferit. Si cica noi apelam la ajutorul statului. 🙂

  16. Suciava Mihaela spune:

    felicitări pentru text!
    Nici eu nu astept bani de la stat pentru plata creditului meu in CHF! Dar este datoria morala a statului si a BNR sa vegheze la aplicarea si respectarea legilor si a reglementărilor din domeniul bancar.
    Povestea creditului meu seamănă mult cu a dumneavoastra! Am fost la toate bancile in căutarea unui credit in euro. Nu doream o suma astronomică ci una care sa acopere diferența pana la prețul apartamentului . Cand am pornit in căutarea creditului aveam in buzunar suma 42 mii euro . Am făcut un calcul simplu si pentru apartamentul de 2 camere din București mai aveam nevoie de aproximativ 38 mii euro pentru a putea acoperi si costurile notariale cu actele , comisioanele de retragere numerar si schimbul valutar inclusiv. Am pornit la banca dupa un credit in euro. Bancpost a analizat cererea noastră si ne-a spus ca putem împrumuta suma respectiva. Era in Martie -Aprilie 2007 ! Dupa câte zile ne-a sunat ofițerul de credite din sucursala sa ne spună că centrală nu a aprobat cererea de creditare ( adică cei 38mii euro de care aveam nevoie) dar, banca ne oferă un produs avantajos , creditul in CHF . Repet, noi aveam in buzunar 42 mii de euro, găsisem apartamentul , făcusem si înțelegerea cu proprietarul dar nu mai primeam banii. Am fost la banca am încercat sa obținem totuși euro , nu am reușit. Ofițerul de credit si directoarea agenției Bancpost ne-au spus povestea cu economia Elveție , moneda cea mai stabilă, am văzut inclusiv graficele cu evoluția CHF pe 5 ani in urma. La fel ca dumneavoastra am luat in calcul si creșterea cursului valutar , am stabilit cu soțul meu ca putem suporta o creștere a cursului de peste 30-35 la suta, așa ca am hotărât ca putem sa facem acest împrumut. Am împrumutat 62500 CHF la momentul semnării contractului de credit aceasta suma era echivalentul a 38000 euro . Banca nu ne-a eliberat CHF . Prima rata era aproximativ 680 lei ( in CHF înseamnă aproximativ 460 franci) in luna mai 2007.Foarte rezonabil . Francul a început sa crească , am plătit mereu fără intârziere, iar a crescut, am plătit in continuare și tot așa. In anul 2010 in urma intrării in vigoare a celebrei ordonanțe 50, am fost la banca sa discutam contractul si aplicarea ordonanței. Solicitam băncii eliminarea comisionului de risc din contract așa cum prevedea ordonanța. Banca avea pregătit un act adițional foarte ambiguu in ceea ce privea calculul dobânzii . Un singur lucru era clar marja băncii se transforma dintr- un procent de zero la suta cum era in contractul de credit in ” marja băncii plus o dobânda de 6 la suta ( observați ca nici măcar nu se aplicau indicii libor la calcului dobânzii) . Nu am semnat actul adițional , am depus o reclamație si o cerere sa discutam cu un superior al ofițerului de credit ( ofițer de care nu am reușit sa trecem nici in ziua de azi) . Rata era dupa o creștere a dobânzii 476 CHF ! Dupa nenumărate vizite la banca si amenințarea cu instanța banca a transformat dobânda in dobânda variabila raportata la LIBOR. Comisionul de risc a fost înglobat in comisionul de administrate , astfel încât acesta din urma deja valoarea de 4 CHF a ajuns la valoarea de 42 CHF lunar. Intre timp plata ratei a devenit greu de suportat deoarece si eu si soțul eram bugetari. Ajutați de familie in decursul unui an si jumatateam am achitat in avans aproximativ 9000 euro ( 2000 o data , 2000 alta data 5000 ultima data ) rata a scăzut la 352 CHF . Interesant este ca banca ne-a dat de ales , optam pentru reducerea ratei sau a perioadei de creditare. Eu as fi vrut sa reducem perioada , dar povara cresterii francului ne-a făcut sa dorim reducerea ratei . In luna mai 2007 prima rata 680 lei in Ianuarie 2015 aproximativ 1600 lei. Greu de suportat , dar achitat la zi ( cu sprijinul familiei) . Cu ce ne-am calicit? Am cumpărat un apartament cu 2 camere in București. Stăteam in chirie si proprietarul tocmai ne marise chiria la 280 euro pt o garsoniera. Logica ne-a spus ca mai bine plătim pentru ceva ce va fi al nostru si a copilului nostru. Eu spun așa , banca sa scoată comisionul de risc mascat in comisionul de administrare , rata mea ar fi 312 CHF si nu as resimțit creșterea CHF din Ianuarie 2015 , eu imi plătesc conștiincios ratele , iar statul si BNR sa verifice contractele băncilor sa vadă câte abuzuri fac si dacă bancile nu își asuma si ele riscul valutar de buna voie sa fie obligate sa își asume acest risc prin legislație.
    BANCA a profitat de nevoia mea si m-a convins de siguranța produsului financiar pe care mi l-a oferit. Contractul l-am văzut si citit inainte de semnare cu 15 minute.
    Cu ce am greșit noi? Bancile nu ofereau credite in euro cu bună-știință ! Cand te duci la banca si ai jumătate din bani, mai mult de jumătate ( 42 mii euro) soliciți 38 mii euro si banca spune ca nu te încadrezi! De ce nu ma încadram ? Aveam jumătate din bani , am pus ipoteca pe apartamentul cumpărat in favoarea Bancpost! De ce? Pentru ca bancile au văzut profitul uriaș pe care aveau sa il facă cu aceste credite!
    Ce ne rămâne de făcut? Plătim ratele așa cum putem! Dam banca in judecată si speram ca vom putea sa facem asta si in viitor pentru a nu ne pierde casa… Si ne creștem copii!

    • Mircea ST spune:

      La doar 38 mii eur ar fi trebuit sa refinantezi la primul salt CHF din 2010… In rest Bancpost am avut si eu pb cu ei la credit in Ron luat in 2008 . Nici eu nu am reusit sa vb cu superior 🙂 Pb la ei mai sus e doar Dumnezeu

      • Mircea, hai sa ne amuzam putin. Uite aici cum este cu superiorii 🙂 http://bit.ly/1HblqlJ . In ceea ce priveste sfaturile de refinantare, este usor sa tragi concluzii cat timp cu cunosti situatia fiecarui caz in parte.

        • Mircea ST spune:

          Multumesc chiar m-a amuzat 🙂 . Cat despre partea cu refinantarea… o intrebare simpla … Acum ar fi mai ok? De ce s-a spart buba acum si nu mai devreme? In 2010 un apartament se vindea ca cu 60 mii si se mai putea face ceva (in cazul Mihaelei).
          Cat despre restul eu cred doar in procesul cu banca ca solutie. Negocierea individuala NU exista si m-am lovit si eu de ea la credit in RON . Contractele inca au clauze nerespectate masiv de banci (cum ar fi calculul dobanzii). Abuzive sincer nu stiu…de aia exista tribunal
          Ai scris in articol de celebra directiva 17 . Ea nu se aplica retroactiv (art 23 alineatul 5). Daca s-ar aplica bancile ar avea pierderi . Si asta deoarece ele e drept ca nu au avut\eliberat CHF (doar au schimbat la curs) dar banii de imprumutat i-au luat de la bancile mama in eur sau $ (care au crescut si ele cu 35/50 % ). Ele nu pot returna bancilor mama lei.

          Guvernul sa dea lege de conversie nu poate ca tre sa o dea si pt euro si nici toata rezerva BNR nu ajunge 🙁

          Si acum retroactiv privind o singura masura se putea lua. Plafonul de indatorare pe ipotecar max 40% . (Se putea in teorie deoarece practic ar fi franat cresterea economica speculativa si tot guvernul + o parte din cei care voiau credite pe moment l-ar fi spanzurat pe Mugurel)

          Inca o observatie.. Daca nu e arta sau armament nu se plateste pe nimic mai mult de 3 ori pretul de fabrica (constructie) . E bula si clar se sparge. Principiul bursei, .com, etc. Economistii stiu de ce.

          • Fara sa am pregatire juridica, mi se pare interpretabil art. 23 alin. 5 Directiva 17. Textul in EN este urmatorul „Member States may further regulate foreign currency loans
            provided that such regulation is not applied with retrospective
            effect.” . Traducerea in RO (conform eur-lex.europa.eu) este „Statele membre pot să reglementeze mai în detaliu
            împrumuturile în monedă străină, cu condiția ca o astfel de
            reglementare să nu fie aplicată cu efect retroactiv.” Eu inteleg „Directiva nu se aplica retroactiv daca reglementarile sunt mai aspre decat cele exprimate prin acest text”. Iar cele exprimate referitor la posibilitatile de refinantare intr-o alta moneda, sunt la fel de interpretabile 🙂 Oricum, conversia la cursul istoric, dupa cum ziceam si eu, este un vis frumos si nu se poate aplica fara un studiu de impact (realizat de preferinta de o entitate separata, nepartinitoare si fara implicare directa in acest scandal). Dar inghetarea la cursul de la 31.12.2014 nu produce efecte negative iar rationamentul este explicat mai sus, nu ma repet. Referitor la preturi, ai mare dreptate. Pe piata imobiliara insa lucrurile sunt ceva mai complicate din punctul meu de vedere – intervin valoarea terenului & numarul de locuitori ce dau uneori lucrurile peste cap si transforma un calcul simplu intr-o ecuatie cu multe necunoscute.

          • Mircea ST spune:

            Cum am mai zis va urez succes si „va tin pumnii” . Din cate stiu o sentinta definitiva pe un tip de contract bancar se aplica pt toata lumea, client al bancii respective. Sase sapte procese ar fi destul. Paine de mancat e sa ajungeti la o dobanda de maxim 3% + posibilitate de conversie la cursul zilei . Asta atins va fi ok. Eu nu mi-as pune sperante in solutii gen curs inghetat permanent, ordonanta urgenta etc deoarece creaza precedent pt euro si nu vor risca cu asta cel putin cativa ani pana cand soldul creditelor in eur nu ajunge la cel mult jumate din rezerva BNR.
            De la o „colaborare” bancara „faina ” eu am emigrat asa ca … Multa bafta !!!! (si nervi tari 🙂 )

          • Mircea, multumim frumos! Din pacate, o sentinta definitiva pe un anumit tip de cauza se aplica tuturor contractelor numai in cazul in care reclamantul este o Asociatie de Protectie a Consumatorului, cu cel putin 3000 de membri si 10 filiale. ANPC-ul, in toamna anului trecut, a actionat in judecata, miza fiind cea de mai sus, vreo 5-6 banci. Numai ca, intre timp, in ianuarie 2014, Directorul ANPC a fost schimbat (iar motivele le putem presupune doar 🙂 ), iar dosarele au ramas in aer. Uite de exemplu stadiul dosarului ANPC vs Credit Europe. http://bit.ly/1CBwh4b . Momentan, sunt 3 asociatii de protectie a consumatorului in curs de organziare, cu scopul de a castiga procese cu efecte erga omnes. Vom vedea 🙂

  17. mihaela spune:

    Nu am pregatire financiara. Logic ar fi ca si elvetienii sa fie nemultumiti de aceasta explozie a francului. Ma gandesc ca se vor face scumpiri si la ei si vor prefera sa-si faca cumparaturile in alte tari din jur , pentru ca ei isi permit si asta nu face bine economiei lor. D-na Andreea Palici , nimeni nu va invinovateste. Este frumos sa visam. Speranta este sa ne indeplinim visele.

  18. Catalin spune:

    Ma gandesc ca cei care au organizat protestul de duminica ar trebui sa te coopteze in echipa lor.Asta daca esti si tu de acord,evident.Si sa fii cea care raspunde in fata presei,merge la televiziuni,da interviuri…

  19. Gabryell spune:

    Pana la urma nimeni nu cred ca isi doreste altceva decat inghetarea creditului pentru o perioada de timp, in care bancile care le-au acordat sa gaseasca solutiile cat mai supreme pentru protejarea clientilor si ale creditelor. Si poate in ultimul ceas isi vor gasi timp sa-si faca si un Mea Culpa ( ceea ce stiu ca nu se va intampla niciodata), de mana cu BNR si cu ceilalti responsabili pentru care suntem ,, o cantitate neglijabila pentru clientii cu credite in CHF din Romania,,
    Nu stiu sincer daca solutia falimentului sau insolventei ar putea rezolva ceva. Practic doar un respiro pe o anumita perioada. Si un respiro controlat de instanta judecatoreasca cu tot felul de clauze si conditii.
    Cel mai important lucru de care sincer, eu personal ( am spus personal) as fi multumit sa se rezolve, ar fi conversia in lei, nu la valoarea din 2007-2008, nu la 2,10 ron, ci macar la 3 lei/CHF. As vrea sa se termine odata toata japca si birul pe care suntem obligati sa le platim, atrasi fiind in plasele unor jeguri cu veleitati si functii inalte, guvernatori-masoni sau ministri fara scrupule ale caror griji nu sunt altele decat sa ”moara capra vecinului” , nicidecum constiinta de conducere si sprijin al unui popor.
    Iti/Imi/Va doresc mult succes si sanatate!!!

    • Mircea spune:

      Si eu sustin aceasta idee de inghetare a cursului sau denominare la un curs de schimb de 2,85 – 3, 10 lei/chf.
      Iar pentru persoanele istete , precum @Adrian si Bancheru „jos palaria” si ma gandesc cum de nu sunt ( sau chiar sunt!?) in functii cheie financiare i n administratia centrala sau a unor banci ?! Dar oricum sa ne lase pe noi , astia, mai „lacomi” sa ne spunem si sa ne ducem suferintele !!! Daca toti am fi fost atat de isteti , bancile din RO nu ar mai fi stat pe aici din cauza lipsei de profit !!! …auzi 2,6 % !!!

  20. nico spune:

    Nimeni nu ar trbeui sa e bucure de raul nimanui, o decizie gresita putem lua fiecare dintre noi in orice directie sau privinta. Dar sincer…in 2007 am luat credit in euro pentur ca Isarescu a iesit la TV si a recomandat oamenilor: 1. sa ia credit in valuta in care au veniturile, 2. sa evite valutele exotice tocmai ptr simplu fapt ca , sunt volatile si cu cat sunt mai cerute pe piata cu atat mai mult le creste valoare. E simplu sa spunem ca nu ma pricep la bani, dar in ceea ce ma priveste, atunci cand e vorba sa scot bani din buzunarul meu ma nteresez de 100 ori. Orice credit are riscurile lui in orice moneda e luat, sincer mi se pare naivitate sa iei credit intr-o valuta si sa nu vezi si riscurile. Mare greseala ce o facem majoritatea dintre noi e sa credem ca tot timpul vom castiga mai mult, ca veniturile nu ne scad deci….o sa imi permit si aia si aia si x, y, z. Din pacate in viata reala veniturile pot si sa scada sau chiar sa bata pasul pe loc.
    Imi pare sincer rau pentru cei cu credit in franci, am rude care au patit-o desi le-am zis sa nu ia in franci au facut ca as au vrut. Renegocierea contractelor de credit la valoarea franc din 2007-2008 nu e ok…..de ce sa se aplice asta doar la franc si nu si la un om ce are credit in euro si a ramas casa fara un salar si nu isi mai permite ratele……
    Sunt de-acord cu impartirea riscului/pierderilor intre banca si client, dar dragilor in relatia cu banca doar 1 iese castigator si acela nu e clientul….niciodata. 🙁

    • Nico, iti promit ca voi lupta (si sunt sigura ca sunt multi altii ca mine) cu toate puterile ca in relatia client – banca sa castige ambele parti 🙂 Uite ce face dl Piperea! Se poate, capul sus! 🙂

      • Mihai spune:

        Piperea e un escroc al carui singur scop este sa prosteasca cat mai multi naivi si sa castige cat mai multi bani de pe urma lor. Ce sustine el, anume convertirea creditelor la cursul din ziua semnarii contractelor este o utopie, o idee aberanta si nesimtita!

        • Mihai, nu este vorba despre ce sustine Piperea sau nu. Este vorba despre ce decide justitia. Si sunt cazuri favorabile (atat in Romania cat si la nivel international). Exemplul era dat de pe pagina de FB a lui Piperea pentru ca el este unul dintre cei ce mediatizeaza cazurile in care instanta a dat un verdict favorabil reclamantilor. Mai sunt si altii 🙂

  21. Aurora spune:

    Felicitari pentru articol 🙂 foarte clar si obiectiv. La momentul la care si eu am contractat un astfel de credit in CHF, am procedat la fel, m-am uitat in urma cu 5-6 ani la evolutia francului, am vazut ca nu sunt probleme, mi s-a spus aceasi poveste la banca, mi-am luat o marja de risc de pana in 40 – chiar 50% si am semnat, totul parea ok.
    Vreau doar sa adaug ca, cel putin in cazul meu, credit luat la OTP, banca nu a respectat contractul la calculul dobanzii, in sensul scaderii acesteia conform evolutiei LIBOR, astfel ca initial am pornit cu 5,5% si acum platesc 7% , au crescut conform LIBOR dar cand a inceput sa scada acesta, dobanda tot acolo a ramas. Poate daca scadeau dobanda impactul nu mai era la fel de mare, dar banca fura de rupe…..
    Nu vreau sa plateasca nimeni in locul meu, doresc doar respectarea contractului si a legislatiei UE.
    Pentru mine, si poate si pentru altii, solutia pare simpla, daca banca vrea doar sa fure atunci nu are decat sa isi ia garantia si sa primeasca lunar doar 33% din salariul meu in loc de 150% din el, sa fie sanatosi, ma deranjeaza doar faptul ca si la executare sunt pacalita, astfel banca nu isi asuma nimic, daca vrea imi vinde apartamentul cu 2 lei (concret cu 80.000 lei apartament cu 3 camere in zona buna din oras), pentru ca ea recupereaza restul din salariul meu pe veci pururi, asta ma deranjeaza, sa nu mai spun ca, majoritatea bancilor au vandut creditele cu probleme, la firme de recuperare cu 20% din valoarea lor, pai de ce nu mi-au vandut mie creditul cu 20% ? Vedeti, noi nu suntem protejati chiar deloc.
    Am invatat o lectie scumpa, dar am invatat-o.
    Si inca ceva, banii pe care noi ii platim la banci se scurg din economia reala, ca sa poti sa platesti rata cheltui infim, deci nu ajuti la crearea de noi locuri de munca, nu mai contribui la cresterea colectarii de impozite si taxe din veniturile companiilor si asa mai departe.
    Felicitari inca o data si scuze pentru un comentariu atat de lung 🙂

    • Radu ma bucur tare mult ca ai adus in discutie acest articol. Ii respect opinia dl Guran, chiar il admir in calitate de jurnalist, insa el a prezentat realitatea intr-un mod evident subiectiv. M-am tot intrebat ce s-a intamplat. Iar aseara am observat ceva. Emisiunea Biziday este sponsorizata de la Banca Transilvania. BT a semnat acum cateva luni preluarea Volksbank, una dintre bancile cu cel mai mare portofoliu de credite in CHF. Si acum inteleg atitudinea partinitoare si de can-can a dlui Guran. Pacat, trecem noi si peste asta 🙂

      • Radu spune:

        Nu e normal sa suporte statul (adica cei care au ramas sa stea cu parintii sau in chirie si noi restul) faptul ca unii s-au intins mai mult decat trebuia… cu banca iar e simpla treaba, este un contract semnat de ambele parti. Majoritatea celor care si-au luat credit in CHF l-au luat pentru ca nu se calificau pentru alt credit sau pentru ca s-au crezut mai destepti decat altii ca era dobanda mai mica. Toti am pierdut bani la un moment dat in viata, important e sa ne asumam deciziile si pierderea (ca doar majori suntem) si sa mergem mai departe.

        • Radu, reciteste te rog mult ultimul paragraf – „Sper insa ca imi vei ingadui sa impart frateste pretul acestei lectii cu BANCA si sa intelegi ca NU CER si NU IMI DORESC ajutor financiar din partea statului. Autoritatilor nu le cer decat sa isi asume responsabilitatea morala.” Si uite ca si justitia incepe sa creada la fel ca mine 🙂 http://bit.ly/1EOTak0 🙂

          • Mihai spune:

            Nu inteleg totusi ce vina are banca pentru ca ai fost tu irationala si te-ai imprumutat mai mult decat ar fi trebuit? Daca nu ai fi avut un grad de indatorare atat de mare de la inceput, nu ai fi fost in situatia asta. Banca ti-a dat franci, asa ca oricate calculi si manipulari ai face, singurul lucru de bun simt este sa iti platesti datoria conform contractului pe care il ai si sa platesti singura lectia pe care spui ca ai invatat-o!

          • MIhai, in cazul in care justitia imi da dreptate mie, tu ce argumente ai mai avea? 🙂 Intr-o economie de piata rand drepturile consumatorului ar trebui sa fie mai presus de interesele companiilor. Stii..,vorba aia, „Clientul nostru, stapanul nostru”. Vezi pe pagina de FB a dlui Piperea o explicatie foarte interesanta a unei instante din Gorj (parca, e putin important judetul oricum). Numai bine 🙂

          • Mihai spune:

            Asa cum am mai spus, Piperea nu e decat un mare escroc si nu am ce sa vad pe pagina lui de facebook, decat niste aberatii si niste manipulari grosolane. Nu inteleg cum ar putea justitia sa iti dea dreptate, in baza caror legi, in baza carei logici? Nu ma intelege gresit, nu am nimic cu cei care au credite in franci, am si eu un astfel de credit, dar nu am cum sa sustin toate aberatiile sustinute de unii gen Piperea.

  22. Radu spune:

    În situatia dumneavastra am fost pus si noi, tineri dornici sa-s inceapa viata. Aveam neviue la acea perioada de o masina pentru a putea incepe o afacere si am apelat la un credit.
    BRD ne-a propus(chiar directoarea filialei cu care am duscutat a INSISTAT) sa luam masina cu credit in EURO cu DAE la acea vreme 4,5% dar dobanda variabila sau IN CHF cu DAE 3,5% tot cu dobanda variabila. Precizez ca la acea vreme euro era undeva la 3,19lei si CHF la 1,7-1,8 lei.

    Eu am luat lista lor cu oferta de creditare si am ales un credit pe 10 ani in lei cu dobanda fixa.
    DAE 8,9%. INCEREDIBIL… ,,Cum ai putut sa alegi asa ceva ? ” – reactia tuturor cunoscutilor mei

    Raspunsul este simplu … am salariu in lei , MA IMPRUMUT IN LEI. Asa ca rata mea este de 160 lei si in ziua de azi.

  23. Preda Daniel spune:

    Buna ziua
    Sunt satul si scarbit de toate comenturile asa zisilor econoministi de aici si din media. Sunt un client al OTP Bank cu un credit de 60000CHF . In primul rand nu vad LACOMIA descrisa de unii comentatori in avea un apartament si o masina intr-o viata de om pana la urma. Tot ceeace s-a intamplat a domeniul bancar a fost girat si supervizat de BNR. Daca se stia de acest risc orice stat responsbil fata de cetatenii sai, care platesc taxe si impozite (inclusiv pentru cei care ar trebui sa supravegeze domeniul bancar) ar fi luat atitudine. Celelalte tari din jurul nostru au luat deja decizii dupa cum bine cred ca stiti: Polonia si Croatia au inghetat cursul timp de un an Ungaria a convertiti fortat creditele. Numai la noi bla -bla si discutii sterile. In primul rand regulile din contracte girate de BNR au fost in asa fel facute incat tu ca si client devii sclav modern nicidecum partener. in ORICE stat civilizat (nu e cazul nostru) banca este un partener transparent, legislatia e transparenta si nu schimbatoare iar calculul si dobanzile sunt transparente. Banca este un catalizator al economiei, si in cazul nostru daca nu ar inprumuta statul jumatate din banci ar da faliment pentru ca nimeni nu mai ia credite la ora asta. in cazul nostru Toti am luat credite cu gandul de a da banii inapoi bancii nu de plati altcineva in locul nostru. Cand omul are o problema de sanatate trebuie ajutat nu ucis ca sa fiu mai plastic. Noi romanii suntem o natie volatila 😀

  24. Preda Daniel spune:

    PS : Nu te poti erija in desteptul pamantului prin prisma faptului ca nu ti-ai luat un credit (poate nu ai avut nevoie) si nici daca ti-ai luat credit in Euro sau Lei.
    Toti am fost de buna credinta si cu dorinta de a trai decent si de a inapoia bancii banii imprumutati.
    Problema aparuta nu tine de noi ca si clienti iar la o problema trebuie gasita o solutie nu morala de 2 lei 😀 Imi cer scuze daca pe alocuri am sarit calul 😀

  25. Costiniadis spune:

    Evolutia economiei mondiale si crizele politice internationale au facut ca francul (“cea mai stabila” moneda) sa fie din ce in ce mai apreciata iar valoarea ei in comparatie cu alte monede sa fie din ce in ce mai mare. Nimeni nu putea sa prevada asta. Deaceea datorita impredictibilitatii si efectelor, pot asimila aceasta crestere cu un cutremur, o inundatie sau orice alta catastrofa naturala in care mii de oameni isi pierd casele. Stau si ma intreb ce face statul si opinia publica cand o catastrofa reala are loc? Stam si ii intrebam pe sinistrati de ce si au pus casele in valea unde a venit apa sau de ce nu si au supraconsolidat casele? A nu se intelege ca cerem de pomana. Prin creditele luate am pus in miscare multe sectoare economice si am generat multe taxe si impozite catre stat. Cum e posibil ca alte state (Ungaria, Croatia si Polonia) sa poata gasi solutii si statul roman, nu?

    • Mircea spune:

      Intrebati-l pe Isarescu , care e si mason , si membru al altor „institutii” internationale , colaborator al Bildenberg , etc.etc. si care e acolo sus de 2 zeci de ani !!! De ce oare ???
      Si sa nu uitam de „gena ” noastra nationala de-a lungul istoriei , care zice ceva de genul „capul plecat sabia nu-l taie” !!! Aproape ca totul este …istoric in tara asta !!! Coloana , asta lipseste , coloana !!!

  26. geretus spune:

    Sunt cateva lucruri care ar trebui sa ramana clare :
    1- banca nu negociaza (am avut o discutie interesanta de cca 30 minute cand mi-am luat creditul despre dobanda care era fixa, dar nu scria in contract ca-i fixa. Ei spuneau ca-i fixa – eu ziceam , ok – hai sa trecem si in contract acest lucru => nu se poate) ; prin urmare aveai la indemana 2 posibilitati: iti luai credit sau nu.
    2 – CHF era cam la aceasi valoare ( raportat la EUR) de cca 25 de ani in anii de gratie 2007-2008
    3- dobanzile la RON erau cat casa ( pentru ca sunt de acord ca moneda in care e bine sa te imprumuti este moneda in care iti castigi salariul)

    In consecinta daca vroiai casa – iti luai credit ( daca nu aveai cumva cash in jur de 100-200.000 eur).
    Ca de ce in CHF si nu in RON sau EUR sau tzechini sau mai stiu eu ce – discutia e fara sens. Indiferent in ce moneda iti luai creditul ( presupunand totusi ca te calificai pentru suma dorita la toate monezile) acum dupa 7-8 ani de credit tot relativ prost stai ( dupa criza, miscorarea veniturilor – multumesc lui Dumnezeu ca n-a fost cazul nostru etc).

    Referitor la CHF – nu pot sa trag concluzia acum, dupa 7 ani ( din 25) ca am iesit in pierdere… Mai astept inca cel putin 7. CHF se va duce in jos – problema e cand, si ce va face intre timp… cu nervii nostrii 🙂

  27. Ciprian spune:

    Buna,
    In primul rand te felicit pt postare. Mie unu mi-a placut, o expunere frumoasa si cursiva au unei experiente dureroase. As vrea insa pe langa felicitari sa adaug si eu ceva. Cred ca TOATE persoanele cu credite in valuta ar trebui sa invete ceva din ceea ce se intampla la ora actuala cu francul. Si mai cred, ca cele mai atente la aceste informatii ar trebui sa fie persoanele care nu au facut inca credit, pentru ca cei care aven credite in valuta nu mai avem foarte multe variante.
    Lasa-ma sa-ti explic de ce am simtit nevoia sa extind semnalul de alarma de la franci la valuta in general.
    Fac parte din randul persoanelor ce au credit in eur (undeva in jur de 2010). Asa cum ai spus si tu intre 2007 si 2010 s-au schimbat destul de multe in ceea ce priveste credidul imobiliar. In plus, asa cum ai spus si tu, nici cursul nu a fluctuat prea mult, si asta pt ca bnr-ul sustine artificial acest curs. Pe langa asta constientizez ca romania depinde foarte mult de acest curs eur (import/export de ex) astfel incat ma astept ca in anumite limite bnr-ul sa continue sa intervina. Nu in ultimul rand , am un credit de tipul prima casa (chiar prima varianta). La acest tip de credit noi platim anual niste bani catre stat (mascati sub numele de comision FNG) si statul are de pierdut daca intru in incapacitate de plata deci ma astept la o reactie mai rapida din partea statului in caz de „ceva”. Ce am spus mai sus reprezinta o parte din plusurile pe care cred eu ca le am la creditul actual fata de al tau (din cate am inteles).
    DAR, chiar si asa, …. hai sa ne uitam o secunda pe cea ce se intampla la ora actuala in jur:
    1)Situatia din Grecia a facut, face si va mai face multe valuri de intabilitate pt euro. Pe scurt :partid de stanga la putere prin victorie detasata(spune multe despre vointa popurului oricat sar fura la vot si acolo) politica care a avut ca si program electoral reducerea brusca masurilor de austeritate, referendum pt iesirea din zona euro – si daca o fac greci …mai stau la coada si alte state, etc . Mentionez ca nu vreau sa comentez aceste decizii sau sa fac politica, spun doar ca aceste lucruri bune sau rele vor duce la instabilitate pt euro.
    2) Situatia din Ucraina – nici nu trebuie sa porneasca Doamne fereste vreun razboi mai amplu, ca numai jocurile militare si „sanctiunile” economice de la ora actuala duc la instabilitatea tuturor puterilor economice si iar gasim un minus pt euro
    3) Nu-s expert economic dar nici nu trebuie sa fie, ca sa nu-mi dau seama ca ce a facut acum cateva zile BCE (achizitia de obligatiuni guvernamentale) este o manevra pe perioada scurta care mai tarziu se va intoarce ca un bumerang impotriva euro
    4) La ora actula dobanda la eur e de ~ 0.05 si e mentinuta fortat asa de ceva vreme. Insa aceasta dobanda nu va putea fi tinuta asa la nesfarsit, cand va fi lasata libera….. atunci sa vezi ce se intampla cu dobanzile la credite care in genere sunt de tip 3M EURIBOR
    5) Asa cum ziceai si tu bnr-ul tine artificial cursul ron/eur. Dar pana cand? Si cand nu va mai putea(sau vrea) ce se va intampla cu ron/eur? (la care mai adaugi si specula de piata)
    Si tragand o scurta linie ajung sa imi dau seama ca oricand se poate intampla ceva cu euro si pot fi lovit din mai multe directii : curs ron/eur, dobanda euro(euribor), inflatie ron (procentajul cel mai mare de import/export in romania se face in dolar si eur -> probleme cu eur|usr -> probleme imp/exp->cresc preturile -> infalatia in pom). Daca doamne fereste mai adaugam si un posibilitatea unui loc de munca pierdut sau salariu taiat (lucruri nu foarte improbabil) ajungem exact in aceasi situatie cu cea a persoanelor cu creditelor in franci. Si asta pt ca intr-un astfel de scenariu rata imi va creste cu pest 75% fata de ora actuala, iar eu la momentul respectiv (2010) imi facusem calculele pentru o crestere de max 50-60% pt a ma putea descurca. Dupa astfel de scenarii am incercat sa gasesc solutii care sa ma puna la adapost pt astfel de situatii si nu am gasit nimic la banci. Iar cand banca nu iti da variante de refintare din eur in lei , nu-ti spune nimic asta?(- intrebarea e pt cei cu credite in euro ce arata cu degetul catre cei cu credite in franci si spun ca asa va trebuie). Vazand ceeea ce se intampla cu creditele in franci, imi este clar ca nu ma pot baza nici pe stat|bnr. Deci toate plusurile pe care tipul meu de credit le are la ora actuala vor fi ZERO BARAT (asa cum in 2007 sunt sigur ca gaseai si tu o multime de plusuri la tipul tau de credit).
    Tot ce am spus pana acum a fost doar ca sa arate de ce cred eu ca orice credit in valuta e riscant si de ce ar trebui sa fim atenti cu totii la ceeea ce se intampla acum creditele in franci pt ca acelasi lucru se va intampla pt orice tip de credit in valuta in momentul in care valuta respectiva o va lua razna.
    Deci in fond si la urma urma urmei, ceea ce vroiam sa subliniez ar fi ca ar trebui sa fim mai solidari si sa nu mai aruncam cu noroi in cei de langa noi („asa va trebuie”) pt ca roata oricat de patrat ar fi tot se invarte.
    Bun, si pe langa sentimente … acum ce facem? … Pai, din punctul meu de vedere, al unui om far pregatire in domeniul economic, bancar , etc… :
    – daca nu ai credit si vrei sa faci unul , fa-ti in lei, daca nu poti in lei si vrei sa risti in valuta ai grija ce marja de eroare iti iei in calcul ca e pacat cand o multime de oameni platesc un tribut mare si nedrept ca tu sa poti invata ceva si tu refuzi sa-i asculti sau sa-i crezi.
    – daca ai deja creditul, …. e mai dureros, dar eu zic ca e mai sigur sa continui cu creditul actual (asa cum poti , cu sau fara restante) sperand ca lucrurile sa-si revina(doar no sa tina asa 30 de ani), decat sa semnezi cine stie ce contract de refintare care sa te inglodeze mai mult in datorii … exceptie face evident doar situatia in care banca va fi deacord sa faca conversia din franci in lei la cursul care era la data semnarii contractului .
    Intre timp salut mobilizarea voastra si va doresc succes in actiunile pe care le desfasurati.

    • Ciprian, multumesc frumos pentru comentariul detaliat. Eu cred ca ar mai fi o a treia versiune, pusa in aplicare de unele persoane foarte curajoase, de la care avem ce invata. Cazuri precum cel explicat de dl Piperea sunt din ce in ce mai dese (sa fie o coincidenta ca totul se intampla acum, in timpul acestui scandal imens, intens mediatizat? 🙂 ) http://on.fb.me/1zal48i

  28. Bancheru' spune:

    Renuntati la vacante peste hotare, vindeti-va masinile scumpe, faceti economii si platiti-va ratele!! Uitandu-ma prin profilurile voastre publice constat ca majoritatea aveti la ce renunta! Eu nu inteleg cum majoritatea astora cu credite sunt cica oameni cu scoala,facultati….unii chiar in domeniul financiar-bancar! Omeneste,de unii dintre voi imi este mila dar de cei care ne radeau in nas si se dadeau ,,investitori”,nu!!

    • Ciprian spune:

      „Uitandu-ma prin profilurile voastre publice constat ca majoritatea aveti la ce renunta!” …. Fraza asta m-a lasat masca. Din pura curiozitate, ne poti spune care sunt siturile pe care le-ai consultat pentru analiza profilurilor noastre, si can ce logica|analiza ai aplicat pentru a determina puterea financiara a fiecarui individ? Iar pentru a nu supara alte persoane, fa te rog aceasta analiza pe mine. Nu de alta dar, tu ori ai o capacitate de analiza net superioara mie ori faci acuzatii bazandu-te pe presupuneri.

      • Ciprian, eu sunt de parare ca astfel de afirmatii trebuie ignorate total 🙂 Sa nu dam apa la moara unor persoane cu un asemenea comportament pentru ca nu este constructiv, mai ales din punctul lor de vedere. Cu cat sunt bagati mai mult in seama, cu atat se cred mai importanti si devin incorigibili 🙂 Iara noi am vrea sa traim intr-o Romanie ceva mai educata de’atat. 🙂

  29. Bancheru' spune:

    Inteligenta de Cristoforidis:
    ,,-Dupa 30 de zile veti fi inregistrati cu intarziere la Biroul de Credite. Nu inseamna ca nu o sa mai puteti lua credite, ci ca, pur si simplu, aceasta intarziere o sa apara pe istoricul dumneavoastra”
    Bai ce desteapta e! De ce fraiereste naivii? 4 ani nu mai pupa nimeni credite eventual doar de la Provident dar deh…asa e cand nu te duce capul….

  30. Manuela Supuran spune:

    Draga mea draga ,mi-au dat lacrimile …Ma bucur si iti multumesc pentru ca ai avut ragazul sa expui atat de clar , obiectiv si sincer tot ceea ce simtim in aceste zile ,noi cei „lacomi ,prosti,dezinformati …” in opinia celor de rea credinta ! Sper din tot sufletul sa avem forta si curajul de a lupta pentru aceasta cauza ,pana la capat, sa regasim puterea interioara ,nadejdea si credinta de a merge mai departe ! Esti o femeie inteligenta si educata ca majoritatea dintre noi , eu am ajuns la concluzia ca cel mai bine pentru toti ar fi sa nu ne lasam intimidati si impresionati de comentariile „filozofice „ale celor erijati in economisti ,moralisti sau vizionari ,sa-i ignoram pentru ca sufletele sa ne ramana curate si libere de orice prejudecata sau resentiment !Acesti oameni nu merita decat dispretul , ignoranta si mila noastra ,nicidecum explicatiile si atentia ,pentru ca sunt lipsiti de orice valoare umana !Niciun moment sa nu te invinovatesiti fata mea draga ,nimic nu este intamplator in viata noastra , toate experientele ,bune sau rele ,sunt menite sa ne desavarseasca daca stim sa invatam lectia din ele ! Bunul Dumnezeu sa ne fie aproape ,sa ne lumineze ratiunea si sufletele ! :*

  31. mirce@ spune:

    Problema e ca nici creditele in euro nu sunt prea departe de chf. Daca cei cu chf vor fi ajutați, se crează un precedent care va da posibilitatea celor cu credite in euro sa sara si ei in sus. Personal am credite in euro pe care abea le mai duc. Așa ca sunt dintre cei care așteaptă „precedentul”…. Am fost la un pas de un credit in chf, deci crede-ma ca cunosc prea bine situația si o urmăresc cu interes.

    • Mircea, portofoliul de credite in Euro reprezinta peste 60% din sistemul bancar. In cazul in care se intampla ceva similar pe Euro, va lua tara foc. Este putin probabil insa caci BNR-ul are resursele necesare pentru a interveni in piata. Cel putin pentru moment. In plus, masura masura anuntata de BCE zilele trecute ar trebui, cel putin pentru urmatorul an, sa devalorizeze Euro. Ce se va intampla dupa aceasta perioada sunt pure supozitii si simulari teoretice pentru ca nu exista precedent. Sa speram ca vom experimenta o situatia similara SUA sau Japonia. 🙂

  32. laura spune:

    Legea insolventei pt persoanele fizice ar fi o solutie pentru voi cei cu ghinion Cred ca suntem singura tara din Europa care nu avem.
    SRL da teapa si banca a luat-o in brate.Dar voi amaratilor cu parintii giranti ingrasati Raif.cu contractele nesimtite, si neprotejate de institutii platite sa ne protejeze. Mi s-a furat somnul pentru cei dragi.

  33. Dorian spune:

    Am o singura întrebare sa adresez daca de la 1.7-1.8 chf’ul scădea la 0.8 erați de acord sa intervină BNR si sa plătiți la 1.7?in ceea ce privește comisioanele abuzive da va dau dreptate dar nu pot spune același lucru si despre curs.o zi buna si mult noroc

    • Dorian, nominal, francul a crescut de la o medie de 2 la 4.5. Pentru a avea o situatie comparabila, francul ar trebui sa fie cotat acum la -0.5 lei/franc (negativ). In situatia aceasta sunt sigura ca BNR-ul ar fi intervenit 🙂 O zi frumoasa!

      • Mihai spune:

        Aoleu, dar cine te-a invatat sa faci calcule? :)) Pai daca asa functioneaza logica ta si modul tau de a lucra cu cifre, e clar ca nu ai cum sa intelegi unde gresesti in tot rationamentul din articolul tau.

        • M-ai facut tare curioasa 🙂 Uite, mai explic odata, special pentru tine:
          Cursul la data X = 2 lei; cursul la data Y = 4.5 lei;
          Intrebare: Cat ar trebui sa fie cursul la data Z daca luam in considerare o scadere a cursului fata de data X, egala cu diferenta nominala intre cele valori mentionate in enunt.
          Raspuns: 2- (4.5-2) = 2 – 2.5 = – 0.5 lei
          Q.E.D 🙂 Vezi ce simplu?

          • Mihai spune:

            Păi nu e vorba de diferența nominală, ci de cea procentuală. Omul te-a întrebat de situația în care cursul s-ar fi înjumătățit în loc să se dubleze! Calculul tău nu are niciun sens, cum ai putut să te gândești la așa ceva?

          • Daca citesti cu atentie comentariul initial, vei vedea ca nu s-au folosit cuvintele „injumatatit”, „dublat”, „nominal” sau „procentual”. Dorian a dat un exemplu (nominal), eu am interpretat nominal tu ai interpretat procentual. Asa-s mai toate in viata, interpretabile 🙂 Nici macar cifrele nu mai sunt ce-au fost 😛

  34. Bogdan spune:

    Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. Ce comenteaza unii sau altii e mai putin relevant. Imi aduc aminte si eu de simularile ce le faceau angajatii bancii de unde am luat creditul, care faceau din creditul in CHF, nu o optiune, ci SINGURA optiune. Toate cazurile celor care am luat creditele acestea sunt similare. Ce e mai amuzant e ca majoritatea oamenilor din banca de unde am luat imprumutul au credite in CHF, iar ironia consta in faptul ca sunt legati de salarul de la aceeasi banca pentru a-si plati imprumutul.
    Vad exemple de credite luate in lei pentru masini, situatiile nu sunt comparabile. Daca ai o firma incasezi in lei, asadar nu prea ai alte optiuni de a lua un credit in alta valuta.
    De asemenea vad argumentul: ia-ti credit in moneda in care castigi spuse de fel si fel de indivizi, inclusiv Guran, dar ei au credite in EUR. Daca Guran castiga la TVR banii in euro avem o problema. DIn cate stiu o firma din Romania nu poate sa iti vireze salarul in alta moneda decat cea nationala. Pana la urma fiecare se descurca cum poate, iar daca procesul va ingheta sau nu cursul ramane de vazut. Nu merita sa dam importanta mai mare acestul lucru decat merita, viata trece si bani vin si trec.

  35. Eugen spune:

    Andreea apreciez articolul (povestea). Daca acest lucru se intampla in UK, Banca Centrala ca regulator al bancilor, le cerea acestora sa revada ‘past business’ si le dadea un set the intrebari, una fiind daca au explicat ‘currency risk’ clientilor cand le-a oferit credite in valuta.

    In cazul tau, din ce explici se pare ca banca ti-a oferit 3 optiuni. Din pacate nici tu nici banca nu au putut sa prognozeze posibilitatea cursului sa se dubleze. La acel moment (2007) nici eu nu as fi facut mai bine. Am invatat dupa aceea ca prognozarea cursului the schimb este IMPOSIBILA.

    Ceea ce ma dispera este ca totusi bancile, dar mai ales BNR in reglementarile de creditare a autorizat acelasi procent din salariu sa fie folosit pentru creditele in lei dar si in valuta. Normal era ca creditele in valuta sa aiba un procent mult mai mic. Chiar si 70% pentru creditele in lei este un procent mult prea indraznet.

    Problema e mult mai mare, pentru ca o parte din banci nu vor putea refinanta liniile de credit in CHF de la bancile straine, cand acestea expira. Cateva banci pot da faliment atunci, ceea ce nu este dorit de BNR, pentru ca va trebui sa compenseze depunatorii, si nu crec ca fondul de protectie este de ajuns.

    Cred ca solutia este ca BNR sa refinanteze creditele in CHF foarte ieftin si sa ceara bancilor reducerea dobanzilor la 0.5% (costul BNR de refinantare) pentru clienti ca voi. Asa rata ta se reduce cu 1000 de lei cred.

    BNR trebuie sa inteleaga ca reglementarile de creditare au fost gresite si trebuie sa gaseasca solutii. Daca reglementarile erau corecte nu s-ar fi ajuns aici. Clients care bu aveau salarii denominate in EUR, USD or CHF nu trebuiau sa fie authorisati sa ia credite in valuta, si in nici un caz la o rata de 70% din salariu. Capul in nisip pentru BNT nu ajuta.

    • Eugen,multumesc pentru rabdarea de a citi articolul si pentru comentariul pertinent :). Cand mentionezi ca o parte din banci nu vor putea refinanta liniile de credit in CHF de la bancile straine, cand acestea expira, ai si ceva date? Banuiala mea este ca, in momentul de fata, bancile nu mai au de mult linii externe de credit in CHF. Datele nu sunt publice iar BNR-ul tace malc desi i s-a adresat aceasta intrebare. Atitudinea lasa foarte mult de dorit si, inca odata, ma intreb daca este vorba de incompetenta sau nestiinta din partea unui om ce se afla in pozitia de guvernator BNR de 25 de ani.

      • Mihai spune:

        Daca bancile mai au sau nu linii de credit in franci elvetieni este absolut irelevant. Ceea ce conteaza este ce scrie in contractile clientilor cu bancile. Iar acolo, in cele mai multe cazuri, lucrurile sunt clare.

  36. Eugen spune:

    Andreea

    Nu am date exacte si probabil fiecare banca a avut o strategie diferita. Informatia care iti trebuie e foarte senzitiva.

    Sunt multe ‘bad debts’ in balantele bancilor occidentale. Este posibil ca in multe cazuri s-au facut re-esalonari. Am citit recent ca UBS are expunere mare in Europa de Est.

    Este posibil ca BNR sa fi ajutat bancile mai mici cu refinantari in CHF din rezerva BNR. Asta e jobul BNR sa actioneze ca ‘lender of last resort’.

    Este de asemenea posibil ca bancile mai mici sa fi atras lei si sa cumpere CHF sa platesca liniile de credit in CHF in trecut (2010-2014). Totusi nu cred ca au folosit optiunea asta si sunt doua argumente: trebuiau sa hedge cursul de schimb, dar si dobanda. Daca cursul e mai usor si mai ieftin to hedge, dobanda nu e asa usor. Dobanzile in lei pot varia rapid si crea pierderi pentru banca.

    Problema e ca omul ala care e la BNR de 25 de ani nu are nici o treaba. Alte banci centrale din Europa de Est s-au miscat mult mai repede si au oferit liquidity in CHF conditionata.

    • Buna Eugen. La nivel teoretic, inteleg ce imi spui si iti multumesc frumos pentru explicatii :), chiar apreciez foarte tare!

      Indraznesc sa iti mai rapesc putin din timp si sa adresez urmatoarea intrebare. In cazul in care 20% – 30% din aceste credite vor deveni restante oare pierderea pentru banca nu ar fi mai mare in comparatie cu solutia de a converti toate creditele la un curs „acceptat” mai usor de clienti? (sa spunem ~2.8 lei; si am luat in calcul o crestere similara cu cea inregistrata pe Euro, pentru a nu crea inechitati sociale). Sunt destul de multe cazuri in care creante deja devenite restante au fost vandute mai departe catre terte parti pentru numai 2% din valoare.

      Anyway, the point I was trying to make: in functie de puterea financiara actuala a clientilor, simularile bancilor ar putea inclina in favoarea acestei solutii de „compromis” iar „pierderile” preconizate de BNR sa fie de fapt transformate in venituri „secured”.

      Merci mult, Andreea

  37. emm spune:

    Buna, Andreea! Felicitari atât pentru articol cat si pentru răspunsurile oferite cu răbdare cadrul sectiunii de comentarii. N-am de gând sa comentez asupra subiectului, vreau doar sa subliniez ca am fost impresionat de nota ta optimista dar totodată ancorata in realitatea (de azi) si ca nu ai ezitat sa afirmi ca ai invatat din greseli. Habar n-am cine esti, dar îmi propun sa revin pe site-ul tau, pentru ca simt ca o sa mai citesc si alte lucruri interesante. Sa ai o seara faina! 😉

  38. Soacra spune:

    Articolul este frumos redactat si pe un tot mai putin isteric decat vad prin alte parti insa eu tot nu inteleg ce vreti… Ati semnat un contract… Ce vreti de la stat?

    Cand l-ati semnat era bine si frumos… plateati 2 treimi din banii pe care ii platea o persoana imprumutata in lei si va bucurati probabil de afacerea pe care ati facut-o… Asta este riscul cu valuta… In fiecre zi se ruineaza sau se fac averi pe speculatii financiare…

    Poate acum o sa intelegeti de ce in Europa nu sunt atat de multi proprietari ci exista un procent foarte mare de chiriasi… Primul semn de intrebare trebuia sa ti-l pui in momentul in care te-ai angajat sa dai pe un apartament comunist de 2 camere 250.000 E… Alegeri proaste care se platesc…

    • Draga Soacra 🙂 ,
      Cum am spus in finalul articolului, cererea mea este simpla si sper eu, suficient de clara: „Cititorule [..] sper ca imi vei ingadui sa impart frateste pretul acestei lectii cu BANCA si sa intelegi ca NU CER si NU IMI DORESC ajutor financiar din partea statului. Autoritatilor nu le cer decat sa isi asume responsabilitatea morala.” 🙂 Iara ma repet – un contract cu banca nu echivaleaza unui pact cu diavolul.
      Off topic – sper ca esti o soacra buna, caci si eu sunt o nora rezonabila 🙂

      • Mihai spune:

        Păi cititorul îți îngăduie să împarți ce vrei tu cu banca, dar pentru asta trebuie să vrea și banca o astfel de înțelegere. În instanță, cu legislația actuală, nu ai ce rezolva pentru că nu ai dreptate, nu ai niciun argument valid. Tu de fapt vrei ca banca să aibă bunăvoința să scadă din profitul ei, dar nu o poți obliga!

        • Mihai, tie iti place sa discuti cu mine, sau mi se pare mie? 🙂 Uite, voi dezvalui aici planul meu diabolic: vreau sa oblig banca sa fie de acord cu mine. Caci eu sunt client si ar trebui sa am intotdeauna dreptate. Si culmea este ca am argumente valide, dupa cum au considerat unele instante. Fac un pact cu tine: daca mai intalnim 2-3 cazuri in care diverse instante vor decice ca avem dreptate, treci de partea noastra? 🙂

          • Mihai spune:

            In ceea ce priveste cursul francului nu ai cum sa ai dreptate. Nu stiu exact ce prevede contractul tau, dar eu l-am citit pe al meu si lucrurile sunt foarte clare, marja bancii + LIBOR, rate la cursul francului din ziua platii (sau direct in franci). Tu daca ai clauze abuzive in contract este ok sa dai banca in judecata, dar pentru cursul francului nu ai cum sa ai castig de cauza. Ti-a marit banca rata? Nu a facut-o, platesti aceeasi suma in franci cat plateai si inainte. Sa dai banca in judecata pentru ca a crescut francul este absurd pentru ca banca nu e responsabila pentru asa ceva. Ar fi o mare greseala ca o instanta iti da castig de cauza pentru chestia asta. Din ce stiu, nu s-a dat nicio hotarare definitiva in acest sens, iar in legatura cu cazurile izolate cand s-a castigat in unele instante trebuie vazut exact ce prevedeau contractele respective pentru a ne putea pronunta.

  39. Cristi L. spune:

    Buna Andreea,
    Dupa parerea mea, ordinea responsabilitatilor pentru situatia creata este urmatoarea:
    1.BNR – are rol de supraveghere, trebuia sa avertizeze populatia cu surle si trambite
    2.debitorii – motivele au fost enumerate destul, in fiecare este o parte mai mica sau mai mare de adevar
    3.bancile – sunt aceeasi de cand lumea, fiecare ar trebui sa se gandeasca ce asteptari are de la ele
    Acum,la impartirea pierderilor,fiecare trebuie sa vina cu argumente scrise,semnate si stampilate.Stiu ca 1. si mai ales 3. au destule, multa bafta pentru 2. !

  40. Ilinca spune:

    Draga Andreea,
    Ti-am citit articolul cu mare interes, pentru ca am vrut sa stiu si povestea ta. Povestea altora o stiu. Am prieteni/ rude cu credite CHF, vad in spatiul virtual tot felul de petitii, opinii, si… ma gandesc sincer ca tu ai povestea cea mai logica si rationala. Inteleg din articol ca tu ai fost o persoana informata, interesata de termeni si conditii, care nu s-a aruncat intr-un contract fara sa citeasca.
    Totusi, cum ati ajuns sa cereti legi si ordonante in favoarea voastra?
    Iti spun inca o data, din articol inteleg ca in 2007 cand ai contractat creditul, nu erai novice. Ai stiu si inteles sa studiezi cursul CHF, ai investigat, iar in final ai luat decizia cea mai buna pentru tine. Sincer, imi pare tare rau pentru aceste vremuri grele, insa informatia pe care voi cei cu credite CHF o „imprastiati” prin toate mijloacele, este extrem de „interpretabila”.
    Pentru ca in ultimele saptamani am citit articole similare cu al tau, am sa imi permit sa iti spun si povestea mea. Si NU, nu vreau sa fie incadrata sub tag-ul „eu am fost mai desteapta decat tine”, pentru ca nu este cazul. Este doar dorinta mea de ati demonstra ca optiuni au fost.
    la inceputul lui 2007 locuiam intr-un apartament ceausist cu 2 camere, eu, sotul si copilul, impreuna cu socrii mei. Am parasit garsoniera unde locuisem cu chirie dupa casatorie dupa ce am ajuns la concluzia ca plateam ca pentru un apartament de lux intr-o tara civilizata. Ajunsesem intr-un punct in care nu mai suportam sa platesc banii grei pentru conditii decente, asa ca am ales sa „strangem cureaua” si sa economisim. Logic, visul nostru era sa avem casa noastra. Aveam aproape 30 de ani, un copil ce crestea vazand cu ochii, si prea putin spatiu de locuit.
    Revin la 2007. Anul respectiv ne-a prins cu un cont de economii si planuri mari. Banca pe care am ales-o la momentul respectiv a fost Volksbank, la fel ca multi alti, asa ca probabil am auzit de la ofiterul de credit aceleasi predictii pe care le-ati auzit voi toti. Totusi, eu am avut semne mari de intrebare.
    Nu am studii economice, nu am talent la analiza financiara, insa logica mea a functionat intotdeauna si m-a ajutat sa ajung la varsta pe care o am astazi.
    De ce mi-as lua un credit in CHF, m-am intrebat?
    Francul elvetian este moneda unei singure tari, o tara care o duce destul de bine, insa … m-am gandit asa: daca cursul francului o ia razna, ce fac atunci? Logica mea spunea asa: Elvetia nu ar suferi daca s-ar aprecia francul. Da, se scumpesc toate in raport cu alte valute, insa ei isi incaseaza salariul in franci. Pe scurt si popular, ii doare la bashketi!
    Apoi am studiat oferta bancii si m-am apucat sa imi caut apartament. Imi aduc aminte perfect ca un apartament cu 2 camere in Dristor, intr-un bloc vechi, costa 90.000 Euro.
    Am facut calcule, am cautat apartamente, pentru ca o luna mai apoi sa renunt la tot.
    Mi-am spus asa, nu am sa fac un credit pentru care va plati si copilul meu, pentru un apartament pe care parintii nostrii il primeau gratis acum 20 de ani. Este impotriva firi. Ok, apartamentele sunt scumpe, insa nu inseamna ca nu exista alte optiuni. Le-am cautat.
    In 2008 am gasit o casa la curte intr-un cartier marginas, o casa pe care atunci cand am vazut-o prima data, am crezut ca nu pot sa fac atceva, decat sa intru cu buldozerul in ea. Cladirea cu 3 camere era de paianta. Avea fix 6 mp de curte.
    Am cumparat casa la un pret extrem de mic in comparatie cu un apartament la vremea respectiva, avand in minte ca o vom reface cu timpul astfel incat sa poata fi locuita.
    Am ales un credit de 35.000 euro pentru ca mi-am spus asa : la lei nu ma incadrez, CHF este prea riscant, si am gandit asta fara sa ma uit la cursul fancului in ultimii 5 ani. Este o treaba de logica.
    Daca astazi te hotarasti sa joci pe bursa, vei afla ca poti face profit mic cu investiti stabile la companii arhi cunoscute, sau poti face profit mare cu investitii riscante. Ce alegi?
    Asculti de ofiterul de credite? Ce te face sa crezi ca el stie? Sau mai bine zis, ca te face sa crezi ca banca este interesata de buna starea ta?
    Si la euro cursul a crescut, insa eu am achitat creditul anticipat, tocmai pentru ca am realizat ca nimic nu este batut in cuie si se poate si mai rau. Am facut economii drastice, am renuntat la tot in afara de mancare, insa am reusit. Fata de 2008, casa mea valoreaza aproape dublu acum dupa reconstructie. Deci au fost sau nu alte optiuni?
    Voi o sa spuneti ca nu, ca sunt rai cei ce pronunta cuvantul „lacomie”, insa… eu ma limitez la a spune ca este interpretabil. Personal o sa iti spun ca nu consider ca aceasta problema trebuie sa fie dezbatuta in parlament, sau ca trebuie produse legi pentru cei 150.000( scuze daca gresesc) de cetateni in situatia voastra. A fost un contract, este strict problema voastra cum o rezolvati.
    Si daca nu sunteti convinsi, aruncati un ochi in tarile civilizate, sa vedeti cum este transata problema.
    Da, Polonia and CO au intervenit, insa au facut-o pentru ca marea majoritate a populatiei are credit in CHF, iar acesta nu este cazul Romaniei. Dar mergeti mai departe de acest exemplu care nu este relevant deloc. In America, incepand cu 2007 pana in prezent, mai mult de 8.2 mil de oameni si-au pierdut casele la banci. Nu este identic ca in Romania, insa la fel, oamenii nu au mai putut sa platesca ipoteca. A facut cineva legi pentru ei? ordonante de urgenta? Le-au dat instantele castig de cauza? NU
    I-au trimis frumos sa se intelega cu bancile, pentru ca au facut un contract pe care acum trebuiau sa il respecte.
    Bancile sunt la fel peste tot, iar ca orice alta societate comerciala, unicul lor interes este sa faca profit. Acum ca voua nu va mai place, este alta problema. Una care trebuie discutata strict intre cele doua parti care au stat la masa in momentul semnarii contractului. Insa totodata, asta trebuie facuta fara a initia o intreaga campanie sociala, pentru ca nu este cazul.
    Fara un strop de rautate, iti spun ca mie nu imi pare deloc fair play. Odata cu creditul in CHF, ati avut anumite beneficii( dobanzi mici), acum cand este greu, vreti din nou beneficii.
    Este exact ca si cum acum multi ani ai cumparat un Renaul care a fost ieftin, insa cand a iesit din garantie, constati ca piesele de schimb sunt foarte scumpe. Pai mie una imi pare ca logic sa fie asa.
    Si daca tot vreti ca statul sa oblige banca sa va dea castig de cauza, eu zic ca statul sa oblige Caritas sa dea banii inapoi oamenilor, FNI-ul, etc. Insa cu toti stim ca asta este imposibil.
    Inca o data iti spun, fara sa fiu rea in vreun fel, situatia voasta este delicata, insa nu este o cauza sociala. Adumati-va greselile si fiti responsabili.

    • Buna Ilinca. Iti multumesc pentru rabdarea de a citi articolul si pentru feedback. Ma voi rezuma la un singur comentariu: eu m-am alaturat acestei cauze in special pentru a demonstra faptul ca exista un dezechilibru major in relatia client – banca. Ceea ce se intampla in sistemul bancar este inechitabil fata de consumator. Nicio alta industrie nu primeste un asemenea suport din partea unor institutii publice. Lucrez in marketing si folosesc zilnic tehnici de persuasiune pentru a convinge consumatorii sa aleaga produsele promovate de mine. Insa niciodata nu mi-am tratat consumatorii asa cum sunt tratata intr-o banca. Iar acest lucru trebuie sa se schimbe, spre binele nostru, al tuturor (indiferent de pozitia pe care o avem fata de acest scandal). 🙂
      p.s. nu am inteles pozitia fata de Polonia. Care este diferenta intre 5 persoane, 100, 150 000 sau 50% din populatie? Ce este echitabil pentru 50% din populatie devine inechitabil pentru 5 persoane? Iti readuc aminte ca argumentul cel mai des utilizat de BNR este „denominarea” sau „inghetarea cursului” produce pierderi in sectorul bancar, ce pot duce la faliment.

      • Ilinca spune:

        Andreea, ca sa iti raspund la intrebare, trebuie sa iti spun ca NU mi-se pare corect ca BNR-ul sau alte institurii ale statului sa intervina pentru 150.000 oameni. Nu este corect sa facem legi speciale pentru acest procent al populatie, si nu este corect pentru ca nu este un caz social. Daca vorbeam de o majoritate, sau macar de un procent considerabil al populatie, atunci lucrurile stateau altfel. Vezi de aici si cazul Poloniei care a intervenit pentru ca altfel foarte multi oameni si-ar fi pierdut casele, si cand spun foarte multi oamenii ( din ce am citit eu), vorbim de majoritatea celor care au credite. Alte state au cerut bancilor sa elimine dobanzile pentru o perioada de timp (Croatia) , sau au apelat la chestii populiste care atrag tot mai multe critici din partea UE. Fiecare tara face ce vrea pana la urma, in functie bineinteles de situatia din acel stat. Tocmai de asta am afirmat ca pana la urma situatia la noi nu este chiar asa de rea.
        Legat de ce spunei tu de banci, te rog sa imi permiti sa nu fiu de acord. Nu iti stiu situatia cu banca, insa o stiu pe a mea si pe a cunoscutilor mei, iar asta ma face sa ma uit la fiecare banca exact ca la ce reprezinta. Un business ca oricare altul.
        In capitalism functionam exact asa. Incheiem contracte pe care ambele parti TREBUIE sa le respecte. Pana la urma tine doar de cele doua parti cum se rezolva un conflict.
        Ca tu nu vrei ca banca sa faca profit din contractul tau de credit, este o cu totul alta problema. Una care imi pare mie putin absurda.
        De exemplu: este ca si cum astazi ai realiza ca ai cumparat acum 8 ani un apartament cu 100.000 euro, iar astazi mai valoreaza doar 50.000 Euro, si te duci si il dai in judecata pe fostul proprietar sa iti dea bani inapoi pentru ca s-a devalorizat casa. Tu o sa imi spui acum ca nu este acelasi lucru, insa logica te contrazice. Este exact acelasi lucru.
        Cat despre falimentul bancilor, desi nu este cazul meu, exista oameni ce au depozite in banci. Cat de corect ar fi fata de ei daca o banca ar da faliment si nu ar mai putea sa plateasca? Si de ce mergem asa de departe cand pana la urma cursul oricarei valute nu poate fi ghicit de nimeni care nu joaca un rol important pe pietele de capital, iar o astfel de crestere nu putea fi anticipata de nimeni.
        Tot la capitolul banci, ( pentru ca am cunostinte cu credite in CHF), cineva mi-a dat un link catre un forum din 2007-2009 si clientilor cu credite CHF. Pot sa iti dau si tie linkul daca vrei. Acolo mai multi clienti il „injurau” pe Isarescu pentru ca spunea in 2007 sa pariem pe leu, si ca CHF este o moneda exotica. Tot acolo am vazut ca unii se laudat ca, citez „am luat credit in CHF si m-am folosit de banii banci sa imi fac mendrele”, povestind cum a ajuns sa aiba de la un apartament cu 2 camere in Vacaresti, 2 vile la marginea Bucurestiului. Mai au acei oamenii dreptul sa se planga astazi? Corect vorbind?
        Eu zic ca nu.
        In 2007 il injurau pe Isarescu ca spunea despre ceditele in lei ca sunt cele mai bune. Astazi il injura ca nu a intervenit sa nu se dea credite in CHF. Cum sa o dea omul sa fie bine, ca eu nu mai inteleg?
        Si vrea ca atunci cand citesti asta sa nu o iei ca pe o rautate, pentru ca nu este. Iti spun efectiv ce inteleg eu astazi din tot ce se intampla.
        Mi-se pare ca toata povestea asta seamana foarte tare cu ce aud de la fi-miu cand ia o nota proasta. Ba ca profa nu explica bine, ba ca a avut foarte mult de invatat, cand de fapt el prefera sa stea pe net in loc sa invete, si i-se pare ok sa arunce vina pe orice altceva in afara de el.

        • Ilinca, multumesc mult pentru raspuns insa tot nu inteleg de ce principiul de aplicare al unui concept este diferit pentru 15, 1.500, 150.000 cazuri sau pentru toata Romania. As vrea sa mentionez si faptul ca termenii „capitalism” si „economie de piata” sunt adusi in discutie intr-un mod eronat si, indemnata fiind de toate comentariile, voi mai scrie un articol pe aceasta tema pentru a-mi explica punctul de vedere. Falimentul bancilor, in opinia mea, este aruncat in discutie cu scopul de a crea teama in randul populatiei. Permite-mi sa nu cred ca acest lucru se va intampla daca se ingheata cursul la valoarea de la o anumita data. Pur si simplu nu exista un studiu de impact iar afirmatiile tale se bazeaza pe niste declaratii foarte iresponsabile ale BNR-ului. Calculele respective sunt pur contabile si nu sunt reflectia unei simulari financiare coerente. Contractele trebuie respectate atat timp cat sunt construite avand la baza principii sanatoase si sunt echitabile fata de parti. Daca insa nu se intampla acest lucru, orice contract POATE si TREBUIE modificat pentru a restabili echilibrul partilor. Sunt constiienta ca profitul este principalul scop al unei societati comerciale. Banca va face profit din contractul meu de credit prin dobanzi si comisioane, inclusiv din curs valutar. Insa diferenta in acest ultim punct este uriasa intre momentul 0 si prezent. Nu vreau sa comentez asupra declaratiilor altora pentru ca nu le cunosc cazul. Comparatia din final este usor naiva, dar este pararea ta si o respect. 🙂 Un weekend frumos!

          • Ilinca spune:

            Draga Andreea,

            In primul rand imi place faptul ca esti foarte activa in sectiunea de comment. Cred ca toti cei care lasa un mesaj pentru tine au de invat nu numai din experienta ta, dar si din explicatiile detaliate venite de la persoane ce par sa cunoasca bine tainele economiei.
            Pana la urma, multi spun ca asta se va intampla in viitor si cu cursul euro. Eu nu pot decat sa sper ca pana atunci moneda euro va fi si moneda in care romanii isi vor incasa salariile.
            Desi dialogul nostru de mai sus a fost destul de bogat in detalii, ne ciocnim atunci cand tu spui ca statul trebuie sa intervina pentru 5, 10, 15 cetateni, la fel cum alti fac pentru cateva sute de mii.
            Citeam azi dimineata precum ca Croatia va sterge datoriile a 60.000 locuitori. Informatia era una incendiara, si pun pariu ca multi au citit aceiasi stire, gandindu-se ca poate se face ceva si la noi. Totusi, in continutul stiri se detaliaza ca vorbim despre datorii de pana in 5100 $, si doar pentru cei care au salarii de peste 138 $, lucru care ma face sa ma gandesc ca nu numai noi suntem in latrina pana la gat.
            Am mai vazut weekend-ul asta si declaratia lui Isarescu, un om care mie imi pare ca stie despre ce vorbeste, insa este doar parerea mea neavizata. Si da, poate as as gandi la fel care tine daca un expert in economie ar veni si ar prezenta o solutie viabila, una bine documentata, care ar da peste cap tot ce am auzit si citit pana acum, insa eu nu am vazut pe nimeni.
            Exista astfel de persoane? Pentru ca eu chiar as vrea sa ma documentez, iar atunci cand vorbesc, sa am toate datele de care am nevoie.
            In continuare nu consider ca este ok sa aplici un concept pentru 150.000 de persoane. 15, 10, 5, cum spuneai tu mai sus, pentru ca atunci cand vorbim de autoritati si despre deciziile pe care le iau ei, este corect ca ei sa o faca avand in vedere interesul suprem al majoritati, asa cum ar trebui sa se faca intr-o democratie sanatoasa. (bineinteles, asta nu inseamna ca noi avem o democratie sanatoasa, sau ca la noi lucrurile se fac cum ar trebui, ci doar ca in linii marii ar trebui sa ne ghidam dupa UE)
            Personal, crezi ca este in interesul majoritatii ca autoritatile sa intervina in cazul celor cu credite in CHF?
            Astept cu nerabdare sa imi raspunzi la intrebare.
            Si pentru ca weekend-ul asta am avut ocazia sa ma vad cu niste prieteni, unii care au credite in CHF, am mai aflat anumite lucruri pe care nu le intelegeam inainte. Spre exemplu, faptul multi sunt suparati de faptul ca BNR a permis la credite in CHF un procent de pana la 70% din salarii, iar pesoanele care sunt astazi in imposibilitate de plata, considera ca este vina 100% a BNR.
            Lucru cu care eu nu sunt iar de acord.
            Stii, legea mie imi permite sa beau o bere inainte sa ma urc la volan. Cea ce nu stie legea despre mine, este ca eu daca beau o bere, nu ma mai pot tine pe picioare.
            Cum ar trebui eu sa procedez in situatia asta?
            Sa beau o bere, sa ma urc la volan si daca se intampla o nonorocire, sa dau vina pe autoritati pentru ca mi-au permis legal sa ma urc la volan cu o concentratie de alcol mica in sange?
            Sau sa fiu responsabila si sa nu beau nici un strop de alcool inainte sa ma urc la volan, gandindu-ma ca responsabilitatea este doar a mea, si eu sunt singura care suporta consecintele?
            Eh bine, aici cred ca este problema defapt, si in jurul ei se invart toate. Noi Romanii nu avem aceasta „gena” a resposabilitatii, si nu stim cum sa traim cu consecintele faptelor noastre. Din pacate insa, suntem obligati de evenimentele actuale sa fim responsabili, si cred ca Romania se va schimba mult in urmatorii ani. Tocmai de asta cred ca ar fi bine ca noi sa ne schimbam gandirea mai devreme, decat mai tarziu.
            Celelalte aspecte pe care le-ai notat, sunt iar din punctul meu de vedere, de neinteles. Bine, acum eu nici nu am inteles vreodata conceptul de clauza abuziva, daca ea a fost prezenta in contract inainte de semnare si nu mai tarziu, int-un contract aditional.
            Principii sanatoase, echidistanta, … ok pot sa inteleg asta, insa nu inteleg daca acest contract nu a respectat aceste principii, de ce ai semnat. Si nu, te rog sa nu imi spui ca ai fost obligata (asa cum am vazut un reprezentat al grupului celor cu credite CHF, spunand), pentru ca asta chiar nu o pot crede.
            Nu am vazut pe nimeni sa fie luat de acasa cu mascatii si dus sa semneze fortat. Poate mai auzeam de chestii de genul asta prin anii 90, cand niste camatarii obligau cativa slabii de inger sa isi dea casele. Insa daca ati fost obligati in adevaratul sens al cuvantului sa semnati, de ce nu a spus nimeni nimic pana acum?
            Discutii spunt multe si vor mai fi probabil, insa rezolvarea lor nu cred ca va multumii toate partile. Da, este pacat si imi pare rau din toata inima ca multi si-au amanetat viata mult prea devreme, pentru cutii de carton fara valoare, insa totodata au invatat o lectie importanta sper. Ca nu betonul care te inconjoara te face fericit, si ca fiecare decizie in viata trebuie foarte bine cantarita, apoi greselile trebuiesc asumate.
            Multa bafta in continuare.

          • Buna Ilinca. Iti multumesc tare mult pentru rabdarea de a-ti argumenta opinia cu atat de multe detalii si imi cer scuze pentru ca nu am raspuns pana acum. Fiecare are particica lui de dreptate in aceasta poveste si, pentru a imi sustine punctul de vedere, am mai scris un articol pe aceasta tema – il poti gasi aici: http://www.andreeapalici.ro/despre-chf-si-capitalism/ . Astept cu drag opinia ta caci am incercat sa abordez problema dintr-un alt punct de vedere. Numai bine 🙂

  41. Mihai spune:

    Foarte bine spus Ilinca!

  42. GUY FAWKES spune:

    Sa concluzionam domnisorica:
    1. Suntem in capitalism Pierzi Castigi capitalist te numesti
    2. Nu este moral normal si legal ca 80.000 de persoana sa cera interventia statului! Ce facem cu cei care au credite in Euro? Dar in lei? Dar in dolari? E o chestie de morala!
    3. Daca nu ti convine sistemul inapoi la comunism
    4. Du te la instanta! Angajeaza un avocat si vezi ce va hotari judecatorul!

    • Domnule draga 🙂 Mesajul dvs a fost ultimul indemn ce m-a determinat sa finalizez articolul despre CHF si capitalism. Daca aveti rabdarea necesara, va invit sa-l cititi si apoi astept cu drag opinia dvs. Numai bine

  43. jurcau pavel spune:

    Felicitari pentru articol!

    Va salut pe toti!

    Lucrurile sint foarte simple, dar nu vrea nimeni sa le inteleaga. De ce dintr-un magazin nu cumperi carne stricata? Dintr-un motiv foarte simplu, nu pentru ca vinzatorul nu ar vinde-o, ci pentru ca datorita legislatiei va fi pedepsit. Nu am auzit un reprezentant al statului spunind nu cumparati carne de vita pentru ca este infestata cu… Am auzit in schimb ca anumite cantitati de carne au fost retrase de pe piata, sau ca s-a inerzis comercializarea podusului respectiv.
    Cum am fost protejati impotriva creditelor „stricate”? Prin sfatul domnului Isarescu? Reprezentantii statului nu ar fi trebuit sa dea sfaturi ci sa umble la legislatie.
    Statul, prin reprezentantii sai, trebuie sa isi protejeze cetatenii, altfel nu vad de ce ar mai fi platiti, am putea sa pastram banii si sa aplicam legea junglei.

    • Va multumesc frumos pentru gandurile bune. Va dau dreptate, este vorba de o incalcare a drepturilor consumatorilor (din acelasi motiv nu se vand droguri in farmacii sau, in cazul unei defectiuni generale, anumite serii de autovehicule sunt rechemate in fabrica…si exemplele ar putea continua). Ce ma intristeaza foarte tare este faptul ca alternativa (legea junglei) este confundata in acest moment cu ideea de capitalism…

  44. anamaria spune:

    am credit in chf. am citit foarte mult despre jurisprudenta cjue …etc si mi-am facut sperante referitoare la un eventual succes in justitie.
    ce va face sa credeti ca povestea noastra va avea un final fericit?
    am nevoie de o incurajare!!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.